My Candy Love

1

 Covorul ruginiu, îngălbenit, fuse împrăștiat încolo și încoace, odata ce briza amară de toamnă își puse mâna plină de ranchiună pe el. Fluturii de lumină zburau de colo-colo, încă având acea strălucire istovitoarea, a nu de mult dispărutei veri, plină de răsete și amintiri de neuitat. Niște pași puternici, plini de un entuziasm scăzut, se integrau cu greu în acest peisaj. Ei aparțineau unei siluete medii, slabe, ce purta un hanorac roșu, parcă azvârlit aiurea pe ea, niște blugi strâmpți maro și o pereche de bocanci negri.

  - Ugh... iar s-a schimbat melodia după capul telefonului, spuse deranjată de situație adolescenta, puțin cam adormită. Drace! Iar trebuie să resetez complet playlist-ul! se răsti brusc, parcă acea stare iubitoare de somn dispărând într-o clipă.

 Începu a tasta ca apucata, mintea-i fiind absorbită de melodiile J-rock, care nu se mai scurgeau în același ton lin, ci ca pe bandă rulantă.

  - Oh, da, da,e gat- firul operațiunii de salvare fusese oprit brusc de niște mâini masculine, care se așezară cu bucurie în jurul tinerei.

 La simțirea acestora, inima ei parcă se opri din bătut. Degetul ei mare de la mâna dreaptă fugi de capul lui pe suprafața telefonului, apasând cea mai îngrozitoarea setare posibilă.

  - Neața, Spidey! râse amuzat băiatul, ochii săi violeți căutând tipicul zâmbet sarcastic al fetei, care acum păru pierdut. Iar ești in lumea ta?

  Cu o expresie șocată, imprimată pe chipul ei palid, fata poreclită astfel, privi cum pe ecranul micuțului smartphone, se ștergeau unul câte unul, toate cântecele adunate de ea în tot acest timp...

  - E de rău? întrebă băiatul cu păr albastru, afișând o expresie inocentă, care avea șanse mici să-l salveze de mânia fetei în momentul de față.

 Spidey se uită în gol spre asfalt, cu o privire seacă, încercând să realizeze ce tocmai se întâmplă și să guste realitatea crudă. Mintea ei se simți goală, de parcă cineva luă o furcă și îi scoase sufletul cu totul din corp...Aceasta oameni buni, era liniștea dinaintea furtunii...

  - Alexy!

☆ ★ ☆

 O pereche de ochi albaștri, prin care se oglindea o lume total diferită de anosta noastră realitate, urmă cu dibăcie atacurile adversarului său barbar, fiind gata să-și folosească mult așteptata mișcare secretă, pe care o pregăti toată noaptea.

 Brusc, un țipăt furios se auzi în ecoul curții pline de elevi și profesori, acompaniat de unul mult mai speriat. Instinctul său de geamăn îl făcu pe brunet să-și ridice brusc ochii, părăsind acel univers plin de magie.

  - A-Alexy? se întrebă pe el însuși cu voce tare, fiind un pic confuz. Agh, fir-ar, am pierdut! privirea sa se întâlni din nou cu consola, de data asta privind cu nervozitate literele de pe ecran: GAME OVER.

 Își duse brațul stâng după cap și-și scărpină nervos ceafa, după care privi marea adunare. Pe o scenă de lemn, stătea rezervata directoare, care își reîncepu discursul monoton. Unii elevi îl ascultau cu atenție, alții dormeau în picioare, ceilalți își găseau alte lucruri de făcut; Armin fuse cel mai bun exemplu, așezat pe o bancă din curte, la umbră, cu un picior peste celălalt, fără să aibă treabă cu ceilalți.

  - Ce te joci acolo, Armin? o voce curioasă răsună de după urmărul băiatului.

 El își întoarse capul spre simpatica figură, care stătea aplecată spre el, zâmbindu-i.

  - Oh, hey, Iris! zâmbi prietenos adolescentul. Night & Magic - Duel of Champions, își întoarse privirea spre consolă.

  - N-night and... încercă să repete spusele lui puțin confuză, gândindu-se ce fel de joc ar putea fi acela. E-e un joc de strategie? întrebă ea.

  - Ceva de genul... spuse Armin plictisit. Dar am pierdut în fața unui barbar nespălat! Și n-am habar prin ce încurcătura s-a mai băgat Alexy de data asta, se încruntă.

  - Vrei să îl căutam? își oferi imediat ajutorul Iris, tresărind de bucurie, iar coada ei blond-căpșunică se dădu pe spate, în timp ce se îmbujoră.

  - Nah, se descurcă el... Și așa, probabil a primit minim vreo lovitură la cap, dădu restart la nivel, pregătit să șteargă întregul câmp de luptă cu barbarul.

- Lovitură la cap?! se miră Iris.

☆ ★ ☆ 

 Pe holul gol al liceului, se puteau auzi și recunoscu două glasuri, care erau tare agitate.

  - Doamne, Spidey! Asta era jacheta mea favorită! Și era nouă! Oare voi mai găsi una ca ea? Unde voi mai găsi una la fel?! Și nu te credeam un animal, te credeam prietena mea cea mai bună! începu să se plângă Alexy, privind cu tristețe mâneca jachetei sale portocalii, care acum avea o urmă ușoară de dinți.

  - Bla,bla,bla! Baliverne! Poți merge oricând la mall să-ți iei alta sau pur și simplu, o speli cu Coccolino și o calci! zise nervoasă fata cu păr șaten, scurt, a cărei tunsoare avea două șuvițe mai lungi în față. Măcar îți dai seama ce mi-ai făcut tu, mie?! Toate cântecele alea, adunate vara asta, s-au dus! S-au dus de tot! Nici măcar pe card nu mai sunt! niște șuvițe rebele din bretonul ei se lăsară pe chipul său supărat, la scoaterea acestor vorbe din gura sa.

 Astfel, cei doi continuară să se certe în mijlocul culoarului, până când o siluetă feminină își făcu apariția. Ochii ei gri urmau trupurile elevilor săi, până când vocea ei serioasă răsună în acest spațiu.

  - Scuzați-mă că intervin, dar ce faceti voi doi aici? De ce nu sunteți deja în curte? întrebă cu un ton strict profesoara de științele naturii.

  - Oh! Doamna Delanay! D-de când nu v-am văzut! tresări speriată Spidey, în timp ce Alexy se ascunse în spatele ei.

  - Cam de trei luni, mai exact, își așeză mâinile pe talia sa curbată, care era scoasă în evidență de o rochie albastră închis, mulată. Presupun că vă voi face un mic cadou, ca de început de nou an școlar, scoase două hârtii din buzunarul halatului de laborator, spunând acestea. Ne vedem la ora de științele naturii, îi înmână fetei hârtiile.

 În pași lenți, se îndreptă spre direcția laboratorului de chimie, dar nu îl lăsă pe Alexy să își recapete suflul, că mai adăugă ceva.

  - Și nu mai creați gălăcie în incinta școlii, dacă nu vreți să vă pun să faceti niște eseuri de patru mii de cuvinte.

  - D-da doamnă! zise Spidey.

 La plecarea acesteia,alte cuvinte pline de ranchiună scăpară din buzele fetei.

  - Mulțumită ție, uite în ce ne-am băgat! Detenție după ore!