Privirea îi era ațintită asupra stelelor ce luminau cerul domnind alături de regina nopții, Luna, tăcută și misterioasă.
La fel ca ea. Misterioasă și tăcută precum Regina Nopții. Nu erau dese dățile când era calmă. Din contra, era o fire vulcanică, tupeistă. Dar acum, nu zicea nimic.
Tsk...Nu o să pot deveni o maestră Dragon. Nici nu pot controla elementele...Azi m-am ars la mână, m-am electrocutat singură, m-am udat leoarcă, mi-am rupt spatele, era cât pe- aci să mă transform într-o stână de gheață. Ce mai urmează? , își zise în gând, reamintindu-şi întâmplările enumerate mai sus.
Oftând adânc se ridică în picioare, aducând o ultimă privire cerului împodobit cu stele strălucitoare.
--Ai promis că o să fii mereu lângă mine! De ce nu ești aici?! De ce...m-ai părăsit? Ce o să mă fac fără tine?Ești un tată groaznic! , strigă către cerul nopții, dând frâu liber lacrimilor.
Plecă repede de acolo, locul unde amintirile prindeau viața, unde putea să își fie ea însăși, unde își putea deschide sufletul Lunii...
Bello! Je s-a gândit să editeze cartea. Cu toți știm că a ieșit un borș din cartea asta, și mi-am propus să o rescriu! Miracol de Crăciun! :33 Crăciun fericit! Bye! ^^
CITEȘTI
Ninjago: Maestra Dragonilor
FanfictionOare mai pot rezista?Chiar si dupa chinuri,dureri,care nimeni nu le vede,nu pot sa iau o pauza?M-am saturat.Toti ma protejeza si ma vor langa ei doar pentru ca am o putere prea mare.Ma vor de parca as fi o acadea dulce...dulce care le produce o sati...
