Evil Wings

Adevaratul Austin

Urmatoarea zi dimineata

-Neata, iubito! spune vicea cristalina ce a devenit un cantec vital mie.

-Hei! spun eu cu capul in perna.

Imi da un pupic dulce pe obraz.

-Trezeste-te! Haide! Am o surpriza!

-Of!

Imi mai da un pupic dulce pe obraz.

-Bine, bine! Stai!

Ma duc si imi fac rutina la baie cat de repede pot caci ardeam in sinea mea de nerabdare sa aflu ce mi-a pregatit Austin.

Ma fac gata si ma imbrac. Ies din baie si in camera era o liniste deplina. Patul era facut si cera aerisita. Si pe pat, blondul care mi-a furat inima.

Merg cu Austin pana la masina lui si intram amandoi.

Conduce vreo treizeci de minute si opreste. Pe drum nimeni nu a zis nimic. Fiecare cu gandurile lui.

Inainte sa fac vreun pas, Austin imi infasoara un material negru.

Inima a inceput sa imi bata cu putere. Am cautat mana lui Austin si i-am stran-o cu putere.

-Austin! zic eu cu voce speriata. Spune-mi ca ... Ca nu imi vei face ceva rau.

Ma trezesc cu un alt pupic pe obraz.

-M-as omori singur daca te-as ranii in vreun fel!

Dupa vorbele astea tot nu eram linistita. Austin ma strange si el de mana si ma trafe dupa el.

Intram intr-o incapere in care era foarte cald si se simtea o presiune ciudata.

Austin imi da jos de la ochi si a deschis lumina. Dintr-o data, un val de oameni a rasarit de nicaieri si au urlat un "La Multi Ani!" de si eu m-am speriat.

-Prieteni... spun si imi dau lacrimile.

Am uitat! Azi e ziua mea. Implinesc frumoasa varsta de 17 ani. Ce bucurie!

Am stat si am petrecut alaturi de peietenii mei toata ziua. Bineinteles, si cu familia.

Am observat lipsa lui Austin de ceva timp. Am verificat peste tot. PESTE TOT! M-am gandit ca e afara. Abia acum?! Gura!

Ma duc afara si vad un Austin palid si lesinat in fata usii. M-am pus in genunchi in fata lui.

-Austin! Nu, nu. Nu!!!

Dupa cateva minute, Aistin incepe sa dea semne de viata. Imi opresc scurt lacrimile.

-Austin... spun si ii mangai obrazul. Esti bine?!

-Taylor eu... Amm... Eu... Nu ...

Dar inainte sa termine de spus ceva, un ... Stai ce?! Un alt Austin?!

-Taylor?!

-Ce nai.....spun eu.

-Taylor! Eu nu sunt Austin. spune baiatul care am crezut ca era Austin.

-Dar?! Ce?! Cine?!

-Eu sunt fratele lui geaman! Am venit, din Germania, petru o misiune, aici!

Ma intorc catre, probabil adevaratul Austin.

-De ce nu mi-ai spus?! urlu eu.

-Taylor! Pai... spune si isi duce mana stanga in ceafa. Voiam sa-ti spun dar ... Ai disparut.

Mi-au dat lacrimile. L-am imbratisat.

-Esti bine ...

-Da, Tay, sunt bine. spune si ma saruta.

Dupa ce falsul Austin, fratele geaman al lui Austin, pe nume Derek, a plecat, eu si Austin am mai stat putin prin padure. Dar ca o impiedicata ce sunt, ma impiedic de scari. Noroc ca Austin, care era in fata mea, m-a prins.

-Te iubesc! spune.

-Si eu! spun si ma saruta.

#Peste 5 ani#

Taylor si Austin s-au casatorit si asteapta un copil. Un baietel. Sunt foarte fericiti impreuna. Doar ca niste probleme i-au adus in lumea cealalta. Dar ei nu au acceptat sa traiasca in castele diferite. Asa ca Taylor, dupa rugamintilile lui Austin, s-a "mutat" in castelul lui Austin.
Si am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

~Sfarsit~

Hey! Am terminat-o si pe asta! Va astept parerile si voturile! Va pup si sper sa cititi si in continuare viitoarele mele carti! Va iubesc!