În viața mea am putut să simt singurătatea mai mult decât am vrut. Chiar dacă de cele mai multe ori eram înconjurată de oameni, acel sentiment își găsea mereu loc în sufletul meu.
Ca orice om am înfruntat răutatea, uneori cu răutate, alteori cu calm şi nepăsare. Singurul meu noroc în viaţa care nu a fost stricat de cei din jur, a fost prietena mea. Eu fiind o ciudată şi ea o fată populară, înconjurată de persoane false ce o venerau. Nu m-am luptat cu soarta mea de lupoaică singuratică şi am privit de la distanţă cum oamenii falşi dispăreau, şi-au ales altă zeiţă.
În mod clişeic şi dubios am descoperit că amandouă eram la fel de ciudate. Puteţi spune că prietenia se bazează pe lucruri în comun, dar nu e aşa deloc, chiar dacă modul nostru de gândire este la fel, gusturile noastre sunt aprope opuse. Am trecut amândouă ţinându-ne de mână prin multe etape deranjante, unele ne-au dărâmat şi ne-au ţinut lipite de pământ, altele ne-au făcut să râdem. Cu timpul, evoluând în acelaşi mediu, am căpătat foarte multe lucruri în comun.
Ar putea suna extrem de clişeic, dar nu ne-am certat niciodată atât de tare încat să nu ne mai vorbim. "Contrazis" este termenul care ne descrie discuţiile. Eu am văzut prietenia noastră ca un tablou în mişcare, persoane schimbându-se în jurul nostru la infinit cât timp noi stăm în mijloc. Unele se sprijină de noi, altele ne îmbrăţişeaza, iar alţii chiar ne povestesc despre viaţa lor, dar în mod misterios într-o secundă dispar. Aşa au trecut anii în prietenia noastră, ca o excursie împreună în societate. Noi încă fetele cu pantaloni lăsaţi şi păr emo, nişte obsedate de muzică depresivă. Cu timpul am trecut peste această modă, cu timpul am trecut de obsesia cu părul ras pe o parte, cu timpul am trecut peste răutate, iar de fiecare dată am trecut ţinându-ne de mână.
Eu am descoperit scrisul, ea a descoperit muzica, iar amandouă am descoperit cititul. Chiar dacă prima mea lucrare pe care i-am arătat-o a fost un eşec, ea nu a vrut să mă descurajeze ştiind că pot mai mult.
Oare v-am spus că uneori se înşeală foarte tare? Ei bine, ăsta a fost unul dintre lucrurile de care s-a înşelat. Am scos eşec dupa eşec, eu am rămas la citit, ea a rămas la ascultat. Mie, fiindcă îmi place să enervez oamenii am continuat scrisul, iar ea pur și simplu nu a avut ocazia să îmi arate potențialul ei în muzică.
Dezamăgiri, cât de multe dezamăgiri, le-am trăit împreună, atât de multe încât le consider o parte din noi. Uneori am impresia că o să mă dezamăgească și ea, dar îmi amintesc ca ea până la urmă e o parte din mine.
Prietena mea mă învăța mereu lucruri noi, prima dată a încercat să mă învețe să dansez. Zile întregi împreună ne-am petrecut repetând mișcări penibile de dans, care în final se sfârşeau pe podea râzând una de alta. A încercat să mă învețe să mă dau pe role, nu zile, săptămâni. Dar am sfârșit cu mâna aproape ruptă. Ultima dată m-a învăţat șah, încă nu am avut un sfârșit tragic din asta. Și cred că v-aţi dat seama că de asta o iubesc așa mult, pentru că ea continuă să vadă speranță în mine, în acțiunile mele, când nimeni nu o face.
Unele persoane pot trăi fără alte persoane care să le susțină. Eu sincer, nu știu cum rezistă în lumea asta singuri. Toată ziua să primești priviri săgetătoare și vorbe care sunt menite să te rănească, ce lume e aia fără prieteni?
Acest cuvânt "prietenie", cât de uzat a devenit, încât nu mai știu sigur ce mai înseamnă. A devenit atât de murdar încât îți este jenă să îl mai auzi. Prea multe persoane îl folosesc inutil, atât de multe încât vrei să le arați tuturor definiția adevărată a acestuia. E o lume haotică și disperată, disperată de nu a rămâne singuri și îi înțeleg, dar eu aș prefera să rămân singură decât să mă grăbesc să pun statutul de "prietenie" între mine și altă persoană.
Primul om care a aflat că vreau să particip la concurs a fost prietena mea. A fost la fel de entuziasmată ca mine şi a rămas la fel când i-am spus ca participă alte persoane, mult mai pricepute ca mine. Nu, nu mi-a spus că mă ajută cu cartea asta, a spus că mă ajută cu editatul cărții care vreau să o promovez.
Poate uneori îmi place să o tachinez că e cea mai rea prietenă din lume și poate uneori o spun chiar din răutate, dar sunt sigură că de fiecare dată când i-am spus asta am zis cea mai mare minciună din viața mea.
