Îngerul Pierdut

Regăsirea

Era o vreme posomorâtă si rece, străzile lungi şi înguste păreau pustii şi nici măcar un sunet de vânt nu se auzea. Parcă întregul oraş îngheţase, deşi era numai început de Noiembrie.
Oraşul descris se numeşte Lylios. Ascuns de lume şi de tot într-un loc ferit unde nu mulţi pot să ajungă şi nici să plece.
În acest orăşel locuiesc familii mai puţin norocoase care se protejează şi fiecare din membrul familiei contribuie la întreţinerea acesteia.
Toate bune si frumoase însă să ţinem cont că răul nu doarme niciodată, iar aici accidentele şi moartea sunt mai des întâlnite ca în alte locuri. Iarna este foarte frig, iar alunecarea e de ne evitat, iar vara e atât de cald încât dacă ieşi afară ai şansa să nu te mai întorci viu acasă.
Să vă spun că prin spitale stă în acest moment, o fată de 16 anişori, care a suferit un accident de maşina din pricina greşelii unui şofer care, la volan, obosit, vorbea la telefon. Aceasta fată se numeşte Angela şi voise sa meargă până la magazin, însă nu mai ajunsese.
Mama Angelei stă şi aşteaptă un raspuns de la medici, să vadă dacă reuşesc să o vindece. Asistenta venise la mama fetei si spuse:
-Doamnă, avem o veste rea.
-Cum ar fi ? În legătură cu fata mea ?
-Da. Trebuie să fie resuscitată, s-ar putea să o pierdem.
-Vă rog faceţi tot ce puteţi să o salvaţi...vă rog !!!
-Facem tot ce putem !
Asistenta se îndreptase spre cabinetul unde fata e resuscitată lăsând-o pe biata mamă învăluit în mii de lacrimi si durere.
Asistenta ajunse la fată:
-Doctore, ai reuşit ceva ?
-Nu prea vrea să răspundă, dar este posibil sa cadă in comă şi are şansa să se vindece, dar sunt slabe şansele.
Zgomotul bătăilor inimii este tot mai puţin auzibilă..
Însă...
După căteva secunde de pierdere a unei fiinţe inima reîncepe să funcţioneze !
-A reuşi, pacienta a învins!! Exclama doctorul.
Doctorul observă ca ceva e în neregulă cu bătăile inimii, căci aceste bătă atât de fiine şi de fragile nu seamană cu cele din înainte, care fuseseră mai dure însă nu punea preţ mare atâta timp cât pacienta era bine.
Mama fetei venii într-un suflet la fată:
-Draga mea Angela, trăieşti, eşti bine!! Slavă domnului..
Angela deschidea uşor ochii şi nu ştia ce se întamplă. Nu îi venea să creadă de unde o ştia pe femeie..şi de unde avea toate amintirile ... Însa cu timpul îşi revenea.
Noiembrie nu voia să lase nici de cum soarele să apară câtuşi de puţin. Însă Angela mai voioasă ca niciodată se întoarcea de la şcoală.
-Mamăăăă...?!?
-Da, draga mea...bine ai venit acasă, cum ţi-a mers la şcoală azi?
-Super fain. Particip la cor şi cânt şi solo. E foarte frumos!
-Angela, ţie parcă nu iţi plăcea să cânţi!
-Da? Ei bine acuma ador.
Angela era schimbată, mama ei vedea asta pe zi ce trece, şi se întreba dacă e de vină accidentul..sau..alt ceva..dar alt ceva ce ? Mama ei o analiza tot mai mult si mai mult. Până când toată lumea venise la ei şi sunase ca să o întrebe pe mama Angelei dacă e adevărat ce se întâmplă... însă nimeni nu ştia ce se afla cu adevărat în această fiinţă numită Angela.

Angela era o fată mai neinteresată de viaţă, dură, tristă, şi nu prea comunicase cu nimeni. Avea foarte puţini prieteni sau erau zile când simţea că nu mai are nimic. Nu voise să se implice în nimic, însă avea o forţă slăbită care o împisese să încerce, însă prea slăbită..Nu zâmbea şi nu prea înţelegea rostul glumelor banale pe care alţi râdeau în hohote. Înse accidentul o schimbase, o schimbase atât de mult încât toată lumea rămânea cu o stare de şoc. Era toată un zâmbet, o binecuvântare dacă aveai onoarea să o întâlneşti, parcă fiecare pas al ei era o alinare frumoasă, dulce şi gingaşă. Frumuseţea feţei şi strălucirea ochilor erau mângâiate de lumină divină.
Nimeni nu ştia ce se întâmplase, însă toată lumea o plăcea. Era o Angela nouă, cu totul altfel, mult mai zâmbitoare şi mai drăguţă.
Era ea....