Îngerul Pierdut

Minuni

E o nouă dimineaţă în care Angela, vioaie, se trezeşte şi povesteşte mamei despre planui ei de astăzi:
-Mamă?!
-Da? În bucătărie draga mea!
-Mamă, vreau astăzi sa mă duc să mă plimb.
-Pe unde ?
-Păăii......nu ştiu, dar oricum mă duc să explorez mai bine oraşul, poate găsesc locuri noi.
-Bine draga mea, dar ai mare grijă şi unde nu ştii să nu fii curioasă.
-Da, mamă, ştiu !
După ce mâncase se îmbrăcă şi mersese afară. Afară era destul de frig, dar pe ea nu o împoedica asta. Mergea cât mergea în sus până ce văzu o lumină..nu orice lumină, o lumină divină. Atât de blândă şi de frumoasă.
-Angelaaa..!, se auzeau strigăte.
-Da, eu ! Cine mă strigă?
-Angelaaa...!
Angela nu era o fire care să se sperie uşor, era atrasă de strigătele atât de blânde, însă drumul ei era la sfârşit, până să ajungă aici se întunecase şi trebuie să se întoarca, însă ea voia să ştie cine este cel sau cea ce o strigă şi de ce. Angela nu era conştientă cine e ea defapt. Era prea atrasă de viaţa zilnică a muritorilor. Aşa că neavând însă şansa să mai audă acel glas frumos se întoarce spre casă. Însă din senin o adiere caldă o mângâia delicat. Lumina apăruse în faţa ei şi parcă voise să se joace cu ea. Lumina şi adierea caldă o ajutau cu drumul lung spre casă. Ea începi să ţopăie si să cânte. Lumina dispăru brusc. Se lăsă în jurul Angelei un frig de crăpau pietrele, iar ea, sărăcuţa nu ştia de ce dispăruse, ea nu făcu niciun rău. Începu' să alerge către casă dârdâind se frig.
Până la urmă, Angela nu era Angela. Şi se simţea pe zi ce trece. Ajungând acasă şi povestind mamei întâmplările mama ei se uită îngândurată.
-Mamă, ce crezi că vrea ? Crezi că de aia a dispărut că s-ar fi supărat pe mine?
-Nu ştiu draga mea, nici nu ştie cine ar putea fi.
Angela mergea către cameră gândindu-se la tot ce a putut păţii şi luase hotărârea de a merge mai departe şi de a afla misterul.
Adormind cu aceste ganduri visase cu îngeri printre care unii furioşi şi trişti, iar alţii veseli şi bucuroşi de o revedere. A doua zi se trezii cu gândul la întâmplare, vioaie ca de obocei şi nici nu pierdea timp ca şi pleca de acasă. Mama ei fu îngrijorată, însă avea un presentiment ca nimic rău nu se va întămpla.
Angela ajunse repede la locul unde întâlnise acea lumină, dar parcă astăzi nu mai voia sa se arate. Dar, uitându-se bine printre nişte copaci văzu ca după iluazia asta a unei păduri se află ceva. Dar oare ce se află acolo? De ce pădurea parea doar o iluzie pentru oameni ? De ea vedea şi alţii nu? ...