Baiatul nou

Capitolul 3

-Molly! Cum ai putut să faci asta? Chiar nu credeam că ai fi in stare de așa ceva! Știu că am fost împreună și nu ai vrut să ne despățim și că încă mă iubești, dar chiar să încerci să-mi omori sora? Ea cu ce ți-a greșit? Sau mai bine zis cu ce ți-a greșit familia mea? Tu m-ai înșelat cu Dean și tot tu încerci să îmi iei tot ce iubesc, pe sora mea? Nu pot să cred... De fapt pot să cred, dar nu vreau... Nu vreau să cred că ai ajuns o criminală, dar se pare că n-am de ales...

- O cunoașteți?

- Da, domnule! A fost iubita mea, asta până m-a înșelat cu cel mai bun prieten. De atunci nu mai am încredere în nimeni, nici măcar în mine!

- Domișoara Emily Olsen este sora dumneavoastră?

- Da! 

- Se pare că tânara a avut motive pentru care să provoace accidentul. Dumneavoastră ați părăsit-o?

- Da! Nu mai puteam nici să o privesc după ce m-a înșelat! Îmi este scârbă de ea! 

- Dar nu am făcut asta intenționat! Nici nu... (încearcă Molly să spună, dar este întreruptă dur de polițist)

- Mai bine ați tăcea domnișoară. Tot ce spuneți poate fi folosit împotriva dumneavoastră! 

- Mă scuzați, dar știți cumva la ce spital a fost dusă sora mea?

- Spitalul 3 de urgențe. 

- Mulțumesc domnule! La revedere! O zi bună să aveți!

- La revedere, tinere! Sper ca sora ta să poată lupta și să fie!

        „Și eu sper!" spun în gâdul meu și plec spre spital cu cea mai mare viteză. Când ajung o să o sun și pe ... Acum realizez că nu am nici numărul ei și nici nu stiu cum o cheamă! Asta e perfect. O să am de-a face și cu o crizată pe lângă faptul că sora mea e în spital. Chiar nu înțeleg cum de s-a întâmplat asta. Emily nu mi-a zis că o s-o aducă cineva cu motocicleta acasă și nici nu știam că Molly e în oraș.. Sunt confuz. Pierdut în gânduri nici n-am realizat când am ajuns la spital, dar cert este că nu o să mai aștept nici o secundă.

    Intru val-vârtej în încăpere și toți cei prezenți își întorc capetele sper mine.Zici că sunt un animal la circ nu alta. Urăsc să fiu privit așa!

- Emily Olsen? Cum se simte? Mai este? Unde este? Sunt fratele ei! (o asaltez eu pe o asistentă cu întrebări)

- Este în operație. Starea ei nu este stabilă și nu știu dacă o să scape cu viață. Puteți să o așteptați aici. Sper să nu așteptați degeaba!

- Mulțumesc!

      Auzind asta simt că mă sufoc și amețesc. Așa ceva nu se poate. Cum să fie posibil să aștept de geaba? Nu! Sora mea nu poate să moară! Nu are voie să moară! Nu-mi inchipui viața fără ea. Ea e tot ce mi-a rămas. Ea e singura în care mai am încredere și mă ajută mereu. Nu-mi permit luxul de a o pierde! Fără ea, eu aș fi mort pe interior... Cred că fără ea aș intra în depresie și cel mai probabil aș muri în scurt timp.

    Mai zăbovesc un timp la spital și când să mă ridic de pe scaunul în care cred că am și ațipit, ușa spitalului se deschide și pe ea intră cei 3 prieteni ai mei, venind glonț spre mine. Se pare că am ajuns și la știri.

- Cum se simte Emily? E bine? (întreabă Derek agitat)

- E în operație, iar starea ei nu e stabilă. Mi-au zis să aștept și că speră să nu aștept degeaba.

- Cum? Asta e inadmisibil! Cum adică speră să nu aștepți degeaba? Adică există posibilitatea ca ea să nu supraviețuiescă și totuși ți-au zis să aștepți? Măcar sestraduiesc sau o operează doar așa... ca să nu se zică că n-au făcut nimic? (zise Kriss enervat la culmea)

- Chiar nu știu! De când am ajuns mă tot gândesc de ce ea? De ce fosta mea iubită a dat cu mașina peste ea. Chiar nu înțeleg! Nici măcar nu știam că e în oraș! Asta e prea de tot. Trebuie să alfu ce se întâmplă aici. Am senzația ca ceva mi se ascunde și asta nu îmi convine deloc!

- Care dintre voi este fratele fetei care a fost implicată în accident, Emily Olsen? (apare o asistentă foarte agitată)

- Eu! Ce s-a întâmplat?

- Nu știu cum să vă spun, dar... sora dumneavoastră a decedat. A făcut stop cardiac. Am făcut tot ce ne-a stat în putință, dar se pare că nu a fost suficient. Domnul doctor este șocat și nu poate vorbi cu dumneavoastră acum. 

- De ce este șocat domnul doctor? 

- Se pare că sora dumneavoastră avea una dintre cele mai puternice inimii din câte a văzut și nu se aștepta să cedeze. Domnul doctor era sigur că sora dumeavoastră se va face bine.

- Mulțumesc! Îmi puteți aduce un calmant vă rog? Nu cred că mai rezist mult fără unul.

- Desigur! (plecând să-mi aducă pastila)

- Maison? Cred că ar trebui să știi ceva despre noi...

- Ce? Și voi sunteți morți? (râzând amar, forțat, plin de durere)

- Într-un fel da..

- Ce?!

- Hai să o vedem pe sora ta!

- Duceți-vă voi! Nu vreau să o văd așa!

- Bine!

      Mă uitam la băieți cum se îndreaptă spre morgă și deveneam din ce în ce mai curios despre secretul lor... Oare ce au vrut să spună? Cum adică să fie morți? Peste câteva minute doctorul este chemat de urgență la morgă. Oare ce s-a întâmplat? Mă duc să văd. Trebuie să fac asta. Intru în încăpere și simt că înnebunesc! Sora mea este cât se poate de vie și este consultată chiar acum de doctor, iar acesta pare uimit și totodată nu-i vine să creadă. Cred ca învierea ei are legătură cu cei trei, dar oare ce legatură și de unde are chestia aia la picior? Ce e aia? Mă duc la ea și o iau în brațe plângând ca un copil mic care s-a pierdut  de mama lui la mall. Doctorul spune că e perfect sănătoasă și poate merge acasă, dar tot nu-mi vine să cred... Cum să fie perfect sănătoasă după ce a avut un accident? Am plecat spre casă și nimeni nu zicea nimic. În mașină era o liniște mormâtală... Băieții se uită unii la alții, iar Emily are privirea în pământ. Ceva s-a întâmplat la morgă și nu vor să-mi spună... Nu mă las până nu aflu.

     Parchez mașina și toți coboară, mai puțin Emily care se pare că nu a observat că am ajuns. Bat ușor în geam ca să-i atrag atenția și ea tresare. Observă că am ajuns și coboară grăbită din mașină mergând grăbită în sufragerie. 

- Maison, am zis că trebuie să-ți spunem ceva și o s-o facem. I-a loc te rog. (spune Christopher, care nu a vorbit deloc până acum)

- Ce este? (îi întreb curios)

- Noi.. și de azi și sora ta suntem....

----------------

Hei! Am revenit cu un nou capitol! Sper să vă placă!

Îmi pare rău că nu am mai postat, dar timpul nu mi-a permis..  Acum sper să reușesc să postez mai des... Sper că nu mă urâți! 

Vă pup! Ne revedem la următorul capitol.

Sunt curioasă să aflu ce  credeti că sunt băieții si Emily, așa că aștept părerile voastre în comentarii...

Oare Maison va deveni ca ei? Urmăriți și o să aflați!