Numele meu este Ashley Addams, am șaptesprezece ani și locuiesc în Marea Britanie,mai exact in Manchester.
Poate vi se va părea ca duc puțin la extrem ceea ce va urma să vă spun,însă în vara lui 2013 am apicat la un liceu din Manchester,Wilmslow High School și spre surprinderea mea am și intrat acolo unde imi doream.Când ajung acolo,ce să vezi:intru in clasă și imi plimb ochii de colo colo pentru a-mi face o idee de ansamblu in legătura cu noul colectiv si ajung intr-un sfârșit sa dau de niște ochi de un verde aprins.Stau si ma gândesc,uitându-mă ca o ciudata la băiatul din fața mea si ultimele lucruri pe care le aud sunt râsul noilor mei colegi si vocea blândă a doamnei diriginte care imi spune :,,Asa e la inceput,Ashley.Te vei obișnui.''
Într-un sfârșit îmi dau seama că persoana la care ma uitam profund de ceva timp
era chiar Harry Styles.Probabil a fost cea mai ciudata zi din viața mea deoarece dupa ce diriginta îmi arătase locul in care trebuia să stau,mă înroșisem toată si mă simțeam ca cea mai stupidă persoană de pe pământ.Astfel a început viața mea de liceu.
Mă trezesc de dimineață,deranjată de soneria alarmei si ma ridic din pat pentru a-mi pregăti cafeaua.Telefonul meu începu să sune,fiind nevoită să întorc din nou în cameră.
Harry:Bună dimineața,ce face Ash?
Ashley:Cafea.
Harry:Am o idee mai bună,ce zici de o cafea la Starbucks.Fac eu cinste.
Ashley;Acum?
Harry;Nu,Ashley.Mâine dimineață,spuse Harry pe un ton ironic.Normal ca acum.
Ashley:Bine,încerc să mă îmbrac rapid si ne întâlnim acolo.
Harry:Vin dupa tine?
Ashley:Nu,iau un taxi și ne vedem în față. Harry:Bine atunci.Ne vedem acolo.
Ashley:Ok,bye.
Mama:Cu cine vorbeai,dragă?
Ashley:Cu Harry,am hotărât să ne întâlnim la Starbucks.
Mama:Nu mănânci nimic?
Ashley:Nu mamă,mulțumesc,ii spun eu sărutând-o pe obraz.Dar dacă ai vrea să suni la un taxi ar fi perfect.
Mama:Ok.
In timp ce eu mă îmbrăcam,taxiul ajunsese deja.M-am încălțat repede, mi-am luat ramas bun de la mama și am ieșit val-vârtej pe ușă.
Ashley:Pa mamă,ne vedem mai târziu.
Mama:Pa,dragă..Când te întorci?
Ashley:Nu știu.Te voi suna.
Mama:Bine bine,distracție plăcută.
Deoarece mergeam destul de des cu taxiul,Al,taximetristul îmi devenise în scurt timp un prieten bun. Ashey:Bună dimineața,Al.
Al:Bună dimineața,Ashley.Unde pleci atât de dimineața?
Ashley:La Starbucks,te rog.
Cam tot drumul am abordat subiecte normale cu Al,ce am mai făcut pe la liceu,când vine prietena despre care i-am vorbit de atâtea ori.Am uitat să vă spun că aștept cu nerăbdare ca Lyla,una dintre cele mai minunate persoane din viața mea fără de care ,probabil nu aș avea atat de multă încredere în mine în ziua de astăzi,să ajungă cat mai repede in Manchester.Îmi e atat de dor de ea încât de fiecare dată când o revedeam după ceva timp mi se părea că se schimbase atât de mult.Însă timpul pare că se scurge destul de repede,însă ultima lună de așteptare pare a fi cea mai grea.Norocul nostru,comunicarea.
Ashley:Bună dimineața.
Lyla:De fiecare dată când mă suni mă mir că încă mai vorbești romana.Credeam că te-ai îndrăgostit de engleza.
Ashley:La mine in familie se vorbește mai des română decât engleză,îți imaginezi că nu am cum să uit.Ce faci? Lyla:Îmi repet lecția la română.Tu ce faci?
Ashley:Sunt în drum spre Starbucks.
Lyla:Frumoasă viața din Manchester.Harry ce mai face?Ashely:Bine,e foarte entuziasmat de noile sale contracte în ultimul timp.
Lyla:Dar sper că stă în Anglia vara asta, nu?
Ashley:Slow down,Lyla.Normal ca stă,i-am făcut deja programul pe vara asta.
Lyla:Bine.,atunci vorbim mai târziu bine?Te sun pe la trei.
Ashley:Bine,bye.
Lyla:Bye.
