Iubire-n Anotimpuri

Iarna - anotimpul celor mai frumoase povești de iubire

Nu știu cum se face că cele mai frumoase povești de dragoste au loc iarna... Să fie oare iarna anotimpul dragostei și al romantismului...?! Să se fi înșelat poeții...?!

Era jumătatea lui februarie și ne pregăteam să susținem ultimul examen din sesiune. Era unul ușurel așa că nimeni nu era stresat și cu siguranță, toți ne gândeam la ieșirea de diseară când aveam să sărbătorim prima sesiune trecută cu brio din viața noastră de studenți – cel puțin, noi, ăștia, bobocii. Ce pot spune?! Eram o gașcă de copii studioși, dar care știau să se și distreze. Însă... cu cinci minute înainte de ora la care trebuia să începem, Ralu dă buzna pe ușă, veselă nevoie mare, cu un zâmbet molipsitor ce-i acapara întregul chip. Ochii-i albaștri îi scânteia de fericire și era cât pe ce să nu bag de seamă că nu-l are atașat de mână pe Eduard – "jumătatea vieții ei", așa cum el însuși se autointitulează.

- Hei, mai ușor că acum te văd pe jos! îi strig amuzată din locul pe care îl ocupam în amfiteatru.

- Nu, nu, deloc mai ușor! Când o să auzi vestea, o să sari cu amândouă picioarele în sus, nu ca mine, într-unul!

- Dar ce s-a întâmplat, draga mea?! La ora asta, doar trei – patru cocktail-uri Long Island și un sărut nebun cu un brunet cu ochi albaștri m-ar face să sar în sus!

- Haha, ce funny ești tu! spune Ralu, apropiindu-se.

Și-a trântit geanta pe locul din fața mea și s-a întors șușotind complice:

- Imediat după examen, fugi acasă, faci un bagaj și ne întâlnim la gară!

- Ceee?! De ce? Unde trebuie să merg?!

- La cabana lu' bunu! L-am convins în sfârșit să ne lase să petrecem un weekend de pomină acolo! A zis că merităm după sesiunea asta!

Într-adevăr, instantateu un zâmbet tâmp, asemănător cu cel pe care-l purta Ralu acum cinci minute mi-a cuprins întreaga față. Deja visam la pârtia ce mă aștepta... când mi-am adus aminte de angajamentul pe care-l aveam la 12.

- La naiba, Ralu, știi că la 12 trebuie să fiu la revistă să predau portofoliul!

- Nu-i nimic, n-am uitat! Am luat bilete pentru trenul de 14.52! Nu termini până atunci?! Oricum, vin după examen cu tine la cămin, îți faci bagajul și ți-l iau eu. Tu să vii direct la gară! Biletele deja le-am luat!

Hmm... bineînțeles că prietena mea se gândea la tot, doar era organizatoarea grupului!

- Doamne, ești nebună! Când ai avut timp să faci toate astea?! Știi că e doar ora 8 dimineața, da?!

- Heiiii, dacă vrei să știi, am aflat de aseară minunata veste și azi dimineață doar am trecut pe la gară să iau biletele! Suntem mulți și vroiam să mă asigur că stăm cu toții, iar dacă bunu' a promis că face cinste cu drumul, am zis da-o-ncolo de reducere că era mai important să fim împreună!

- Oooo, ce bine! Dar ce nu m-ai anunțat de aseară?! Și mulți... cât de mulți, mai exact?!

- Te-am sunat, drăguțo, dar aveai telefonul închis, iar pe facebook n-ai fost conectată! Și... ăăă... păi suntem destui! Adică sunt eu cu Eduard, tu, Iulia cu Vlad, Ale cu Adi, Ioana cu Tudor, Crina cu Laur și... ăăă... o să mai vină un băiat, prieten de-al lui Adi... nu mai știu cum îl cheamă!

- Aha... deci pe scurt, e excursie pentru cupluri! Hai mă Ralu, ce naiba, știi că urăsc când se întâmplă asta!

- Nu nu! N-auzi că mai vine un băiat?! Și vine singur! Știu că tu nu prea suporți fetele din afara găștii noastre și ca să nu te aud iar cu placa asta cu cuplurile, am făcut brainstorming pentru un băiat potrivit pentru tine.