Iubire-n Anotimpuri

Iubire de-o vara

MATEI

O privesc îndelung, aflat fiind la adăpostul ochelarilor de soare. O urmăream de zile întregi. Semăna cu o păpușică din acelea cu care se juca soră-mea când era mică. Un păr lung ce-i ajungea până la mijloc, cârlionți ce-mi venea să-i înfășor pe deget și niște ochi de-un albastru ce concura cu cerul. Un costum de baie alb ce lăsa puțin imaginației și totuși, mersu-i elegant și vorbele alese trădau o domnișoară cuminte și binecrescută și nu vreo fiță de Dorobanți. Am văzut și cunoscut destule din acelea... liceul mi-era plin de „domnișoare" care mai de care mai ofertante, iar de frumusețe nu mai zic... Toate fetele sunt frumoase în ziua de azi cu un strat de zidărie, culoare în obraji și ochi evidențiați cu negru. Și cu un pic de gust, orice țoală te scoate din anonimat.

Dar ea nu e ca ele... are frumusețea aceea naturală, zâmbetul liniștit, cu ochi ce dansau de fericire și ghidușii ascunse... Aleargă după un fluture împreună cu un băiețel mai mic. Fratele, poate?! Apoi se zbenguie în apă nepăsători de soarele ce căuta să ne alunge de pe plajă. E prima dată când o văd însoțită. Zilele trecute era singură. Aș vrea să merg la ea, s-o invit la o înghețată, să o cunosc mai bine. Are acel ceva ce mă atrage ca un magnet. N-am îndrăznit zilele trecute, dar băieții deja s-au prins că mi-a captat interesul și dacă mă duc acum și mă refuză, mi-e că nu mai scap de gura lor. Sunt ultimele clipe de distracție pe vara asta, vine a 12a și sunt sigur că abia de-o să mai scot capul din casă darămite să mai dau câte o fugă la mare sau la munte. Așa că o să continui să fac pe prostul în fața lor.

De undeva de pe margine, li se aruncă minge. O aruncă de colo colo, mai lovind pe câte cineva, mai scuzându-se, ba chiar și atrăgând alți doritori în jocul lor. Curând se încing spiritele, lumea devine competitivă, o minge mai grea intră în joc. Frumoasa mea se retrage încet, luându-l și pe băiețel după ea, dar acesta râde și-i aruncă mingea din nou. De data aceasta, aterizează lângă șezlongul meu... Zâmbesc în colțul gurii când o văd cum aleargă după ea. Mă ridic, iau mingea și o aștept. Ajunge în dreptul meu, roșie în obraji de la combinația de soare și apă și întinde mâna spre minge:

- Vaii, îmi cer mii de scuze dacă te-am lovit!

- Nu-i nicio problemă. La cât de ușoară e, n-ar fi ieșit un cucui prea mare!

Râde încetișor.

- Eh, buturuga mică răstoarnă carul mare așa că nu se știe niciodată. Îmi inapoiezi mingea, te rog?!

Hmm... de când așteptam oportunitatea asta. S-o las să scape așa ușor?!

- Ce-mi dai la schimb?

- Poftim?!

- Vrei mingea? Vreau ceva la schimb!

Mă privește atent și zâmbește. Se întinde ușor și-mi dă un pupic pe obraz. M-a luat total prin surprindere și rămân stană de piatră. Obrazu-mi arde și sunt sigur că nu e de la soare.

- Mulțumit?! Acum dă-mi mingea!

Mă dezmeticesc, îmi ridic ochelarii de pe ochi – abia acum realizez cât de nesimțit fusesem și-i zâmbesc șmecherește.

- Neah, acum doar m-ai întărâtat. Vreau mai mult!

Lasă privirea ușor în jos. Cred că roșește, dar nu sunt sigur.

- Ok, ce zici de-o plimbare diseară? Pe plajă?

- Hmm... cam romantic pentru gustul meu, dar ce nu fac eu pentru o fată așa frumoasă?! Însă, cum pot fi sigur că nu mă duci cu zăhărelul doar?