22.octombrie.Luni
Azi am predat proiectul. Eu si Mayson am luat 10. Ura! Nimeni nu stia ca suntem impreuna, iar in pauza, m-am indreptat spre banca sa si i-am spus:
- Trebuie sa vorbim. Ne vedem la castan.Te astept.
- Bine...
Am uitat sa mentionez ca in curtea liceului avem un castan. De obicei acolo obisnuiesc eu sa ma duc, cand am nevoie de niste timp, singura. Eram putin emotionata si ma simteam cam stanjenita de ceea ce urma sa zic. Cand ajung acolo ma asez si astept. O nu! Cred ca am vazut-o pe Cece ! Firar, uite-l ca vine...
- Hei! Deci,despre ce vroiai sa vorbim?
- Pai ... In primul rand, am o veste buna. Curand, voi purta lentile de contact.
- Ma bucur. Doar atat ?
- Nu chiar... Nu prea stiu ce sa zic de relatia noastra...
- Vrei sa ne despartim ? a intrebat el,cu un fel de tristete in voce.
- Nu, in nici un caz., am spus eu , cat mai repede.
- Atunci ce este?
- Daca te fac ras? Tu esti popular , iar eu... Daca ceilalti ma vor barfii? Si mai important, daca vor face misto de noi? Chiar nu vreau ...
Si nu am apucat sa mai spun nimic. Intr-o fractiune de secunda mi-a prins obrajii in maini si m-a sarutat adanc. Pentru un moment, nu imi mai pasa de nimeni. Nici macar daaca cineva ne-ar putea vedea. Simteam ca plutesc, apoi m-am desprins de buzele sale moi.
- De ce iti pasa asa de mult ce ar crede lumea?
- Sincer, nu stiu. Pur si simplu... Nu vreau sa devi batjocura altora din cauza mea.
- Nu se va intampla, stai linistita.
I-am zambit si am inchis astfel subiectul. Atunci s-a apropiat Cece, alaturi de Sharon si Nina.
- Nu stiam ca esti cu tocilara asta.
- Nu ii vorbi asa.
- Nu iti face griji. Nu merita...
- Nu imi pasa. Oricum e echivalent cu zero ce spune ea.
Sharon si Nina cred ca incercau sa arate suparate. Sau chiar erau. Nu stiam sigur, dar tot ce stiam era ca aveau zambetul ala fals de furie pe fata. Patetic.
- O sa regereti pentru asta! Imi iau eu revansa, mi-a soptit ea la ureche.
- Las-o in pace! Esti mai dementa decat credeam, a intervenit Mayson.
Si pleaca...
- Nu o lasa sa te supere! E nebuna...
- Dar de ce ati fost impreuna?Chiar o iubeai ?
- Era cam falsa relatia noatra. Eu eram popular, adica sunt, si ea e la fel si am facut doar ca sa devenim si mai populari. Eu cred ca ei i-au placut faima si banii mei. Nu pot sa sufar persoanele astea. In fine, nu stiu ce a fost in capul meu... Totusi,mi-am dat seama la timp. Cel putin asa cred...
- Nu iti face griji. Oricum...
Apoi ma ia de mana si mergem i mpreuna spre clasa .
Simteam miliarde de fluturi in stomac. Cred ca eram putin ametita.Cand ajung in clasa, Mary si Kate se napustesc asupra mea si puteam sa vad privirea aceea de uimire. Kate a incercat sa imi spună discret 'Olivia, tu...', dar am fost nevoita sa plec și nu am apucat sa răspund.
Ii auzeam pe toti spunand "Uita-te,nu as fi crezut!" sau ceva v de genu.Cece fierbea de invidie. Apoi se suna si incepe ora. Nu prea puteam sa ma concentrez, deoarece ma uitam încontinuu la el.
La sfarsitul orelor el s-a oferit sa ma duca acasa.