Capitolul 1

225 18 1
                                    

"Keny, nu esti in stare de nimic!"Picatura ce a umplut paharul, picatura ce m-a facut sa plec din tara in speranta unui trai mai bun.Cuvintele care m-au facut sa plec de acasa la varsta de 18 ani,fara sa-mi pese de ce s-ar putea intampla.

Acum am 20 de ani.Viata mea este schimbata fata de acum 2 ani insa nu pot spune ca sunt fericita.Daca la inceput curatam cele mai jegoase bai din localurile cele mai mizerabile ale Londrei, acum viata s-a indurat de mine si am ajuns sa am in grija studiourile de inregistrari private.Chiar si asa imi este foarte greu.Salariul este mic iar indatoririle cu mult peste.Toata lumea este ingamfata si ma priveste cu acel aer de superioritate.

Sunt fata cu cafeaua, am grija ca totul sa fie curat.Ajung prima si plec ultima de la studio.

...................................................................................................................................................................................

-Keny! o cafea pentru mine si pentru domnul Cowell.

-Cu lapte sau fara?

-Ca de obicei, n-ai mai invatat?

De parca eu sunt de vina ca trebuie sa le fac poftele tuturor pe aici.Ce vina am eu ca trebuie sa tin minte ce preferinte au 20 de persone in materie de cafea.

Ma intorc repede si pornesc spre bucataria din capatul holului inca odata suparata datorita locului meu de munca de tot rahatul.

-Hei Keny! Nu mai auzi?Te strig de 2 minute

-Ooh, scuze Valerie, ma gandeam.

-Ai auzit vestea?Fitoasa de Lauren a reusit sa-l cucereasca pe mosul ala.Ieri a cerut-o si azi a trecut pe aici sa se laude.La facut pe sefu "porc" si i-a spus ca acum e la fel de bogata ca el.Ma uitam la ea si parca eram invidioasa.

-Vai, uite cat imi pasa! rostesc cu juma' de gura in timp ce ma intorc pe calcaie si ma duc unde am treaba.

Valerie a ramas in urma uitandu-se la mine cu ochii mari.Nu vreau sa-si dea seama ca defapt fierb de gelozie.Ce bine e de unele pipite care pun gheara pe bosorogi plini de bani.N-au stres, doar un simplu "Baby, vreau la Paris" si poc, mosii le duc la shopping.Odata un mos stacojit mi-a facut o propunere dar l-am refuzat fiind prea scarbita.

Intru in camera si pornesc aparatul de cafea.In 5 minute ies pe hol si ma indrept spre biroul sefului.

-Mai dura mult?am stat un sfert de ora pentru o amarata de cafea.

-Imi cer scuze domnule, mormai in timp ce ii asez cafeaua in fata celuilalt barbat.

-Si spui ca baietii pot veni chiar maine sa inregistreze?

-Nu am vorbit cu toti dar sunt sigur ca se poate aranja cu unii din ei.

Cei doi discutau despre nu stiu ce contract important, insa nu am apucat sa ascult mai mult pentru ca seful mi-a spus sa ies afara, bineinteles nu pe un ton prea ambil.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 13, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

You'll be mine!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum