One wish: A new life

Capitolul 1-Change

Draga jurnalule, stiu ca nu am mai scris de mult, dar am fost foarte ocupata cu scoala, sti ca am o obsesie sa fiu prima din clasa. E oricum asta nu mai conteaza. Azi va fi o zi speciala si nu zic asta pentru ca e ziua mea, bine partial da. Insfarsit implinesc 16 ani, poate ca pentru uni nu inseamna nimic numarul 16, dar pentru mine e un numar special. Nu ma intreba de ce cred asta, pentru ca nu voi sti sa iti raspund. Ei bine cum ziceam, azi va fi o zi speciala si nu zic asta doar ca e ziua mea. Nu stiu cum sa iti explic, dar ai avut vreodata sentimentul ca viata ta se va schimba? Ca nu va mai fi acea viata plictisitoare pe care o ai? Ca insfarsit o sa traiesti o aventura de neuitat?

Eram atat de pierduta in ganduri, incat nu mi-am dat seama ca telefonul meu suna de ceva timp.

-La multi ani,somnoroaso!

-A.....mersi

-Iarasi erai pierduta in ganduri?

-Nu....

-Pe cine incerci tu sa pacalesti aici.Sti ca te cunosc foarte bine

-Da dar....

-Nici un dar... e lasa asta nu mai conteaza, ce e important e ca azi e ziua ta si nu voi lasa pe nimeni sa imi strice planurile, nici macar pe tine. Ne vedem la cafenea la ora 6. Fara comentari, sa nu intarzi.

-Dar...

-Fara dar.

M-am trantit la loc in pat si am inceput sa ma gandesc dinou la ce se va intampla azi.

Imi cer scuze am fost atat de pierduta in gandurile mele incat am uitat sa ma prezint. Nu sunt multe de spus despre mine, sunt Kate King , o pustoaica de 16 ani, inaltime 1.70 metri, par castaniu, ochi albastrii-cenusiu. Sunt adoptata, am cea mai tare mama din lume si cei mai nebuni prieteni, Lexy si Andrew.

Lexy e cea mai buna prietena a mea , dar in acelasi timp si sora pe care mi-am dorit-o. Are parul de un blond nordic, ochi verzi, inaltime 1.78 metri si are o obsesie pentru tocuri.Intre noi exista o legatura invizibila care ne uneste, amndoua putem sa juram ca aceasta legatura a inceput cu mult inainte sa ne nastem. Amandoua puteam sa juram ca va continua tot restul vietii noastre.

Andrew este cel mai bun prieten al meu, dar este si baiatul de care imi place. Nu vreau sa stric o prietenie ca a noastra doar pentru ca eu m-am indragostit de el. Nu voi lasa pe nimeni sa strice aceasta prietenie, nici macar pe mine. Are parul castaniu deschis, ochi albastri ca marea.De fiecare data cand ma priveste ma pierd in acei ochi superbi, ce ma fac sa plutesc si sa nu mai stiu pe ce lume ma aflu. Acea privire a lui ma inebuneste. Bine stiu ca exagerez dar pur si simplu asa ma simt.

Restul zilei mi l-am petrecut in pat. Mai aveam o jumatate de ora pana la intalnirea mea cu Lexy, asa ca mi-am dat fundul meu lenes jos din pat si m-am indreptat spre baie. In timp ce faceam un dus ma tot gandeam cu ce sa ma imbrac si atunci mi-a venit ideia. Dupa ce am terminat m-am imbracat in cadoul primit de la mama. Era o rochie turcoaz, stramta pe corp cu o palma deasupra genuchiului, imi venea ca turnata. Poate nu sunt eu fana rochitelor, dar asta e singura care imi place, in plus culoarea imi scoate in evidenta ochii.Mi-am mai pieptanat putin parul si voila, acum eram perfecta.Asa ca m-am indreptat spre cafenea, nu vroiam sa intarzi pentru ca nu aveam nici un chef de cicalitoarea Lexy.

Spre surprinderea mea am ajuns la fix.Am strabatut cafeneaua cu privirea si atunci i-am vazut, erau la o masa mai retrasa, tipic Lexy. M-am indreptat spre ei si atunci...

-La multi ani Kate! Mi-a spus Lexy in timp ce ma imbratisa si imi dadea cadoul..

Stiam ca va veni si randul lui Andrew, dar pur  si simplu nu aveam curajul sa il imbratisez, pentru ca odata ajunsa in bratele lui nu as mai vrea sa imi dea drumul, dar asta e  trebuie sa o fac si pe asta.Dupa ce m-a imbratisat Andrew si mi-a dat cadoul, m-am asezat comod langa Lexy.

-Hei nu trebuia, doar stiti ca v-am zis, ca nu primesc nici un cadou de la voi. Cel mai furmos cadou e prietenia noastra, nu cred ca exista ceva mai frumos

-Da da stim, dar nu exista aniversare fara cadouri cum nu exista viata fara dragoste. Spuse Lexy

-Of, in fiecare an pic in plasa voastra.

-Poi pentru ca nu ne poti refuza nimic, mai ales lui Andrew. Imi sopteste ultima parte Lexy la ureche.

La auzul cuvintelor ei m-am inrosit.Era normal sa nu ii pot refuza nimic lui Andrew. Cine poate sa il refuze atunci cand te priveste cu acei ochi superbi? Ei bine eu nu. Mi- am revenit imediat cand am vazut ca sosise tortul.

-Haide Kate puneti o dorinta si sufla in lumanari.

-Imi doresc sa mi se intample ceva special, orice...

Dupa ce am suflat in tort, Lexy a incepu sa ma murdareasca si asa a inceput bataia.Intr-un final ni s-a alaturat si Andrew.

-Hei nu-i corect 2 contra 1. Am spus eu bosumflandu-ma.

Atunci Andrew mi-a luat putina ciocolata de pe obraz.

-Mmm.. esti delicoasa.La auzul acelor cuvinte am inrosit, dar intr-un final mi-am revenit.

Toata ziua am vorbit, ras intr-un cuvant a fost super.Nici nu mi-am dat seama cand s-a facut atat de tarziu.

-Ei bine prieteni e tarziu, iar eu trebuie sa fiu acasa la 10:30.

-Hai Kate, e ziua ta... nu poti incalca si tu odata regulile?

-Oricat de interesant ar suna asta, nu vreau sa o supar pe mama.

-Bine, dar sigur nu vrei sa venim si noi cu tine?

-Nu e  in regula ne vedem maine

Nu vroiam sa intarzi asa ca am luat-o printre blocuri. Stiam ca nu ar trebui sa fac asta dar cine stie poate voi avea noroc sa nu dau peste nimeni

-Hmm.. ce cauta o fata ca tine pe aici?

Am ignorat vocea si mi-am continuat drumul.

-Daci vrei sa jucam dur nu? 

Am incercat sa fug dar o mana m-a tras inapoi.

-Hei baby unde pleci, jocul debea a inceput.

M-a trantit  de perete si a vrut sa ma sarute, in acel oment am inchis ochii. Dar ceva se intamplase, nu mai era nimeni langa mine. Am deschis instataneu ochii si am ramas uimita. Acel baiat era aruncat la cativa metri de mine. Nu am stat sa vad, sau sa intaleg ce sa intamplat, asa ca am luat-o la fuga.Nu stiam unde merg , dar in nici un caz nu ma duc acasa.Nu vreau ca mama sa ma vada asa, se va ingrijora.Fara sa imi dau seama ajunsesem in parc. m-am asezat pe o banca si mi-am strans genuchii la piept. Ce naiba sa intamplat acolo? Oare eu am facut asta? Nu , nu e pozibil .Eram atat de pierduta in ganduri, incat nu mi-am dat seama ca cinava sa asezat langa mine.Mi-am intors capul ca sa il pot vedea. Ochii lui m-au sfredelit.Erau atat de negri, ca nu puteam distinge pupila de iris.Un colt al gurii i s-a ridicat. Nu era un zambet prietenos, dimpotriva, era un zambet care nu promitea nimic bun. Nu stiu de ce , dar nu imi era teama de el. Ma simteam in singuranta langa el. Ciudat nu, nici nu il cunosc pe tupul asta si deja ma simt in singuranta langa el?O tacere cuplita se lasase peste noi, iar asta ma enerva la culmea. Vroiam sa spun ceva , dar nu stiam ce capul meu era gol. Ma tot uitam la el. Naveam nici cea mi mica ideie ce as putea spune.

-Ar trebui sa mergem.

-Unde sa mergem? Am intrebat eu uimita

-O fata fragila ca tine nu ar trebui sa umble singura noaptea, nu sti ce se poate ascunde printre umbre. Deci daca imi dai voie te pot conduce acasa. 

Am dat din cap in semn de aprobare. Nu puteam sa fac alceva decat sa merg. Cine este tipul asta? De ce se poarta asa cu mine? Nici macar nu ma cunoaste. Cand am ajuns, am vrut sa intru in casa, dar m-am oprit. Am vrut sa ii multumesc dar deja disparuse. Cand naiba sa intamplat asta? Acum 2 secunde era in spatele meu. Am deschis usa si am intrat. Ma bucuram ca mama inca nu venise de la munca. Am fugit pana in camera mea si am intrat direct in dus. Dupa un bun si meritabil dus, m-am trantit direct in pat. Era o noapte atat de intunecata. Nu era nici o stea pe cer, iar luna era ascunsa printre nori. Dintr-o data o lumina puternica petunse in intuneric. Ma tot intrebam de unde vine acea lumina. Becul din camera mea era stins, iar luna tot printre nori era ascunsa. Atunci am vazut sursa lumini venea din palma mea.