Lupta pentru ceea ce vrei

Inceputul: Nu stii unde vei fi maine

Nu te-ai fi gandit ca toata lumea ta se poate face cioburi in doar o secunda? Ei bine , nici eu.Nu credeam ca totul poate sa dispara dintr-o respiratie , asa ca ai grija , daca cipesti ai putea pierde totul.

Totul a inceput la 5 ani. Gimnastica ma pasiona inca de pe atunci. Acel praf de pe mainile gimnastilor , era precum praful de stele. Privirile din cohii lor , concentrarea , totul imi spunea ca sunt menita sa fac asta , sa ajung o mare gimnasta : competitii , medalii , olimpiade , acesta era destinul meu. Nu voiam altceva . Nu aveam nevoie decat de aer si gimnastica , in asta consta fericirea mea. Desigur , viata mea sociala nu era la pamant. Cel mai bun prieten al meu era intoteauna langa mine. Era spriginul meu. Dar nimic nu m-a pregatit pentru ce avea sa urmeze.

Ma aflam la competita care avea sa decida daca ajung sau nu la olimpiade. Parintii mei in sala , ma alamau , imi strigau numele impreuna cu alti "fani". Inima imi batea , plamanii aveau nevoie de aer , mult aer , acea sala de sport nu avea indeajuns aer pentru mine dar aveam gimnastica. Ma uitam la cele doua bare paralele. Juriul mi-a strigat numele pentru o ultima data si nebunia a inceput. Adrenlina imi curgea prin vene , o simteam. Fiecare miscare la cele doua bare era calculata matematic perfect , fiecare unghi , intoarcere , rasucire  , totul era deja in mintea mea. De fiecre data cand apucam bara , praful de stele sarea. 

Exercitiul s-a terminat.  Juriul discuta niste cuvinte care pareau fara sens in lumea mea , lume care era atasata unei bmbe cu ceas. In secunda in care mi se anunta nota , lumea mea explodeaza . Totul pare sa se sfarseasca si sa astepte un nou inceput , singurul lucru care lipsea era nota. "9.90" a aparut pe tabela si atunci ochii mi s-au umplut de lacrimi , lumea mea a facut implozie si totul in jurul meu si-a pierdut substanta. Mai aveam de asteptat 2 zile pana sa alfu daca m-am calificat sau nu , dar aceasta nota mi-a sfasiat lumea si a recunstruit-o in mai putin de o secunda.

----Urmatoarea zi----

18 august ora 14:45

Eram in masina mamei , mergeam catre mall pentru o sesiune de shopping. Purtam acel gen de conversatie mama fica:

-Kate , mi-a spus ea , stii ca eu si tatal tau suntem mandrii de tie orice ar fi.

-Da mama , stiu.

-Ce se maii intapla cu Lucas?

-Mama , Lucas este prietenul meu cel mai bun si atat , nimic mai mult , ok? am spus eu si i-am zambit mamei

-Draga mea , nu uita: niciodata nu stii ce iti reverz...

-MAMA AI GRIJA!

Este tot ce am mai apucat sa spun. ocolind un tir , masima mamei a iesit de pe drum. iamfini inceata. Imi amintesc un copac. Sange pe mainile mele. In fata ochilor mi se deruleaza imagini cu mine exersand la paralele. Am cazut. Luminile albastre si rosii imi apaar incetosat in fata ochilor. Fundalul este negru. Imi amintesc vag o femeie tunsa bob. "O PIERDEM" am reusit sa aud printe urletele din capul meu  iar apoi totul a devenit negru.

FRIG