Lupta pentru ceea ce vrei

Acea parte din mine

Frig . Imi era atat de frig. Nu intelegeam ce se intampla. Nu vedeam nimic , nu auzeam nimic , nu simteam nimic. Eram doar eu impreuna cu sufletul meu , nimeni altcineva. Totul ra invaluit intr-un negru desns ... ador negrul. Acesta oferea fiecarui obiect eleganta , dar aici ttul era negru , nicio linie de contur , doar negru.

Incet sa aud o musculita. Fiecare bzz al acestei musculite era calculat matematic , aproxiativ odata pe secunda sau poate mai repde. Sunetele deveneau din ce in ce mai accentuate si mai metalice. Nu era bazaitul unei musculite , era un aparat ce imi monitoriza bataile inimii. Negrul incepea incet incet sa se transforme in gri. Griul se transforma in alb , iar formele incep sa apara. Un bec , un pat , un scaun , o persoana statea pe scaun. Avea parul scurt , intuncat. Un baiat. ERA LUCAS . A venit la spital. Doare pe acel scaun alb metalic , intr-o pozitie tota inconfortaabila , prea rusinat sa atinga cercaful ce ma invelea , prea timid , prea ingrijorat ca ma va atinge si imi va provoca neintetionat o durere cumplita.

Sunt prea extenuata sa scot vreun cuvant. Prea obosita. Fiecare particula din mine urla de durere. Chinul parea nesfarsit. Ii numaram respiratiile lui Lucas. 101,102,103.... am ajuns pana la 249. Acest sir s-a oprit brust , prieteul meu s-a trezis si m-a vazut cu ochii deschisi. A sarit de pe scaunul de pe care deja se lua vopseaua si a venit langa fata mea.

-Katy! a soptit el entuziasmat. Te-ai trezit. Nu incerca sa voresti , doctorul a spus ca nu vei putea scoate niciun sunet cateva zile.

Nu intelegeam de ce sopteste. Eram singuri acolo , nu? El , vazand nedumerirea pe chipul meu , mi-a indicat coltul opus al camerei cu privirea si am vazut un pat pe care dormea o asistenta. Nu ii puteam vedea chipul , nu imi dadeam seama cine este.

-Aparent tatal tau a angajat-o sa aiba grija de tine 24/24 dar a adormit dupa ce am ajuns eu , cam acum 40 de minute. Tipa lucreaza pe ambulanta , ea te-a resuscitat dupa accident. Stai cred ca se trezeste.

Dar nu se trezise. Doar se intorsese pe cealalta parte , astfel ii puteam vedea fata. Ea era , tipa din ambulanta. Nu avea 40 si ceva de ani , Doamne ce am gresit , avea vreo 26. Fata ei era sculpatat perfect. Era o femeie frumoasa cu pometi inalti . Nu imi vine sa cred ca ea m-a salvat... sau macar m-a ajutat sa nu imi pierd viata.

Mama si tata au intrat in camera impreuna cu doctorul . Salvatoarea mea nici macar nu s-a miscat , era clar ca a avut o noapte plina.

-Buna Katy , nu am mult timp asa ca vom trece direct la subiect. Suferi de o mutenie temporara din cauza socului. Cateva coste rupte , un plaman fisurat , un picior rupt iar in celalalt deja ti-am pus o tija de metal , acesta fiind mult mai afectat. In rest, nimic ce nu se poate vindeca cu tratament si rabdare. Coloana nu a patit nimic grav , dar vei avea nevoie de cateva saptamani de kinetoterapie la care te va asista tot Ariana , cea care a fost in ambulanta cu tine si acum doarme dusa pe patul acela.

"Ariana deci" mi-am zis in gand.

-In schimb am niste vesti mai poroaste. Nu cred ca , de acum , sportul mai este o obtiue pentru tine. Acum va trebui sa plec. a spus dctorul si a parasit camera.

"Gimnastica nu mai este o obtiune pentru tine" aceste cuvinte au smul o parte din mine care parea sa fie pierduta pentru eternitate. Nici macar nu mai conta ce ziceau ai mei , fara gimnastica , ma simteam ca un nimic. Aveam nevoie de gimnastica, dar se pare ca nu mai" era o obtiune" . Mama , tata si Lucas au parasit camera. Intr-un sfarsit , Ariana s-a trezit .

-Buna draga , mi-a spus ea. Cred ca am ratat multe , dar am dormit pe cinste. uite draga , zilele care urmeaza o sa fie cam plictisitoare , dar imediat ce iti recapeti vocea , incepem Kinetoterapie YAY.

DAAA yay ma gandeam eu dar nu am putut spune nimic

----dupa 5 zile----

In 5 zile iata ca mi-a revenit si vocea si hop am si inceput Kinetoterapie.