Zi de iarnă la -10°.
Eu în staţia de autobuz.
Stresată, supărată, dezamăgită... Înghetată.
Zi de examen.
Stres, panică.
Primul autobuz pierdut.
Pui de urs.
Starea mea nu tocmai bună a dispărut în momentul în care a apărut puiul de urs. Un căţeluș adorabil care avea nevoie de afecțiune. Blana lui de-un negru perfect și ochii lui la fel de negri m-au cucerit iremediabil.
Mi-am cumpărat un corn și am fost bucuroasă să îl împart cu acel suflet cald. 10 minute până și-a făcut apariția autobuzul ... el nu s-a dezlipit o clipă de mine, rugându-mă parcă să nu îl las singur.
Dacă la început părea o altă zi stresantã de sesiune, s-a dovedit a fi până la urmă o zi bună datorită fiinţei ce mi-a ieșit în cale.
Mi-am spus în gând: "Tu ești norocul meu astăzi" și așa a fost.
Finalul zilei.
Aceeași staţie de autobuz.
Același pui de urs așteptându-mă.
Iubitorii de animale vor înţelege ce am simţit astăzi fără prea multe cuvinte.
" Câinele este singura viețuitoare care a dus la perfecțiune vocația prieteniei."
