Se făcuse seară. Eram la Five Bullets, cel mai vestit club din oraș, împreună cu Sam.
Sam: Barman, 2 shot-uri de wiskey.
Eu: În cinstea unei săptămâni care a trecut, dar mai ales în cinstea weekend-ului care vine.
Zic eu ridicând paharul, ciocnind cu Sam. Duc paharul la gură și o zăresc cu colțul ochiului pe colega noastră apropiindu-se de noi.
Eu: Ce caută Paola aici?
Întreb eu mirat, șoptindu-i lui Sam la ureche.
Sam: N-am idee.
Spuse acesta zâmbind ironic.
Eu: Ți-am zis că n-am chef de întâlniri.
Zic eu, șoptindu-i la ureche.
Paola: Bună băieți. Vă distrați?
Sam: Hei. Ia un loc.
Eu: Nu credeam c-am să te văd pe aici.
Paola: E vineri seara. M-am gândit că mi-ar prinde bine să ies puțin din casă.
Eu: Super.
Orele au trecut, la fel și shot-urile. Trecuseră 5 ore iar eu eram într-o stare avansată de ebrietate. Sam se ținea bine. Rezista mult la băutură. Paola consumase doar suc.
Sam: Hei, Jason!
Zise el, trăgând de mine, eu fiind adormit pe tejghea.
Sam: Ar trebuii să-l ducem acasă.
Paola: Aș putea să-l duc. E în drumul meu. Te las și pe tine undeva?
Sam: Nu mulțumesc. Mă descurc. Să ai grijă de el.
Paola: O să am.
Și a avut. M-au târât cum au putut până la mașină. M-a adus acasa, m-a rezămat pe perete, cotrobăindu-mi prin buzunare după chei. După 2 secunde m-am clătinat și am izbit violent podeaua. Dar nici "au!" nu puteam zice, fiind mult prea beat.
În cele din urmă deschide ușa apartamentului, cărându-mă până la pat. Mă lasă jos, mergând să închidă ușa. Eram conștient de ceea ce se întâmplă cu mine, însă mi-am dat seama că abia pot să mișc un deget, când am vrut să urc singur în pat.
Eforturile mele au fost întrerupte de Paola, ridicându-mă în pat. Mă descheie la cămașă apoi la blugi, trăgându-i jos de pe mine. Nu s-a întâmplat ceea ce credeam eu că se va întâmpla.
Se întinde lânga mine, așezându-și capul pe pieptul meu gol.
Se făcuse dimineață, după o noapte în care am fost cam absent. Deschid ochii, dar îi închid repede, când îmi dau seama că se învârt toate în jurul meu. O caut cu mâna prin pat, însă nu mai era acolo. Deschid un ochi și privesc către ușă.
Eu: Paola!
Nu primesc nici un răspuns. După câteva clipe, mă ridic și alerg spre baie ca o furtună, doborând tot în calea mea. Whisky-ul vrea să iasă.
Elimin alcoolul rămas și merg în bucătărie. Rămân surprins când o văd pe Paola.
Eu: Credeam că ai plecat.
Paola: Am rămas să pregătesc micul dejun. Sper că nu te deranjează.
Eu: Nu. E ok.
Continua să mă privească, zâmbind, până mi-am dat seama de ce. Singura piesă de îmbrăcăminte pe care o purtam, era o pereche de boxeri.
Eu: Scuze. Nici n-am observat....sunt obișnuit să locuiesc singur.
Paola: E ok, doar eu te-am dezbrăcat aseară.
Eu: Ok.
Paola: Erai ud. Deaia te-am dezbrăcat.
Eu: Nici nu m-am gândit la altceva.
Paola: Sunt sigură de asta. Micul dejun e gata.
Eu: Ok. Mă întorc imediat.
M-am întors în dormitor să îmbrac ceva. Îmi sună telefonul.
Sam: Ca faci armăsarule?! Cum a fost aseară?
Eu: Nu mai țipa, mă doare capul. În plus, Paola e în bucătărie.
Sam: Glumești?! Se mută la tine?
Eu: A rămas să facă micul dejun.
Sam: După faptă și răsplată, nu?
Eu: Stai liniștit. Nu s-a întâmplat nimic aseară. Eram mult prea....absent.
Sam: Serios?
Eu: Da. Te sun eu mai târziu.
În cele din urmă mă întorc în bucătărie.
Paola: Am auzit că ți-a sunat telefonul.
Eu: Da. Era Sam. Vroia să se asigure că sunt ok.
Paola: Drăguț din partea lui. Ești ok?
Eu: Da. Îmi revin ușor.
Paola: Super. Eu trebuie să plec. Micul dejun e acolo, dacă te simți în stare să mănânci.
O conduc până la ușă.
Eu: Paola, mersi pentru aseară.
Paola: Cu plăcere.
Zise ea zâmbind, apoi dându-mi un pupic pe obraz.
Mă întorc înapoi în bucătărie, mirosând micul dejun gătit de ea. Mirosea bine, însă eu aveam nevoie de cafea.
