Vântul imi mângâie fata alba si imi sopteste lin in ureche . Doar el imi e prieten . Totul disparu' aerul ,totul când privirea mea il văzuse pe el . S-a întors ...si-a respectat promisiunea .
Ma ridic de pe banca ,iar direcția mea este el . Unde e durerea ? A dispărut odată ce el apărut. Măresc pasul si ajung in spatele lui . Il ating cu degetul pe urmar si el tresare .
Privirea lui albastră se îneca in abisul ochilor mei negri .
-Te iubesc . Imi sopti.
