Cross My Heart

P r o l o g

Materia paru sa se subtieze cumplit, lumiile erau in coliziune. Ciocnirea lor fu cumplita, provocand mii de suflete la disparitie totala. Mii de inimi care nu vor mai bate niciodata.

Bineinteles, insa, ca o anumita luptatoare nu avea sa lase atatea suflete sa dispara in neant.

Si ca in alt colt al altei lumi, in acelasi timp, mai era un razboinic de aceeasi parere.

Kase se strecura printre cadavrele intinse pe jos, stancile rasturnate si cerul care parea sa se sparga in mii de cioburi translucide.
Sabia din mana parea sa fie o extensie a bratului lui drept. Silueta baiatului se strecura printre ruinele lumii care se prabusa cu o viteza uimitoare. Un monstru ii taia calea, blondul il despica dintr-o miscare a sabiei, continuând sa alerge.
Asta da ghinion, gandi acesta rasucindu-se printre doua stanci si incercand sa isi calmeze respiratia zgomotoasa.
Ceva il lovi subit, facandu-l sa se aplece dureros de mult in fata. Inchise ochii si nu ii mai deschise, o gaura adanca il inghiti si baiatul disparu.
Ii deschise abia cand pamantul nu se mai zguduia sub el, trezindu-se intr-un peisaj strain.
In lumea care abia se ciocnise de a lui.

Intre timp, pumnalele din mainile lui Yuhis pareau stele cazatoare in timp ce fata le invartea cu precizie.
Darama la pamant cativa monstri, apoi tasni direct in fisura care se crease in fata ei. Sperand ca o va arunca in cealalta lume.
Isi stranse pumnalele ca doua semiluni in maini si picioarele pe langa corp, asteptand impactul care intarzia sa apara.
Se incrunta cand zari ca fisura se inchisese, apoi lovi pamantul tare si o durere crancena o invalui. Fata suspina, lesinand.
Mare creatoare de suflete mai era, se certa in mintea ei pentru imprudenta de care dadea dovada.

Cele doua lumi erau acum una, fisuri se deschisesera peste tot in pamantul tare si ranced. Monstri umblau ca la ei acasa si Yuhis stiu ca e doar vina ei. Cu mainile intinse pe solul incomod, pumnalele zacand fara nicio sclipire in palmele ei si ochii rataciti, fata isi aminti totul.

Tot ce se petrecuse inainte de impact.

*

- Pentru o creatoare de suflete nu prea ai rezistenta in tine, murmura Anvils cu o privire spasita si bratele incrucisate. Ia-o de la capat.
Yuhis ura antrenamentele. Si daca era ceva ce ura mai mult decat antrenamentele de controlare a sufletelor, acela era instructorul ei, Anvils.
Ce i-ar mai fi placut acum sa aiba pumnalele in mana! Sa ii arate antrenorului sau ca nu era chiar atat de nepriceputa.
Intr-adevar, creatorii de suflete trebuiau sa poata controla emotiile oamenilor chiar si in somn. Sa le vada sufletele si sa le poata atinge, dar asta ii era imposibil lui Yuhis.
Singurul lucru pe care il putea face ca si creatoare de suflete, era sa vada inimile oamenilor si sa le simta foarte slab emotiile.
Insa nu era nici pe departe de ajuns. Si ea stia asta, dar Anvils tot o enerva.
Barbatul se stramba la ea, facand un pas in spate. Yuhis stia ce are de facut, trebuia sa incerce din nou sa ii vada sufletul.
Se concentra, incercand sa ignore orice gand care ii trecea prin minte. Isi ingusta ochii, tot nu zari nimic.
Anvils pufni, lovind cu piciorul in pamant:
- Cred ca e de ajuns pe ziua de azi, nu o sa vezi nici un suflet azi.
- Sau maine, replica fata sprijinindu-si fruntea intr-o mana. Se simtea teribil.
- Cu atitudinea asta clar nu, aproba satenul zambitor. Incearca sa nu mai fii asa stresata.
Fata isi ridica privirea exasperata asupra lui, spunând:
- E ca si cum imi ceri sa nu respir.
El rase, batand-o pe umar si indreptandu-se spre iesirea din sala prafuita. Se opri o clipa in prag, strigand inapoi:
- Oh, si sa nu uiti sa faci cateva exercitii de controlare.
Apoi disparu, lasand-o pe Yuhis mai incruntata ca niciodata. Isi stranse parul intr-o coada si isi roti incheieturile, pumnalele iesira din bratarile de la incheieturile ei automat.
De ce mai facea exercitii de controlare a sufletelor cand nici nu le putea vedea? Isi propti totusi picioarele in solul terenului.

Vedea cerul rozaliu deasupra ei si intrezarea cateva planete si stele, presarate din loc in loc.
Stalpi de rezistenta erau presarati pe langa teren. Yuhis isi roti pumnalele, pasind usor. Se intoarse si le arunca cu spatele spre doi stalpi.
Armele ascutite se infipsera si ramasera nemiscate. Satena se intoarse si privi cu un zambet pumnalele. Le desprinse cand auzi ceva.
Un zgomot ciudat venind din apropiere, se opri strambandu-se. Pasi in liniste spre locul de unde venea sunetul, privind totusi inapoi.
Nu isi terminase antrenamentul, care oricum nu o ajuta, dar nu voia sa primeasca din nou o morala din partea lui Anvils sau Miuwa.
Se opri in loc, simtea ca face ceva ce nu ar trebui sa faca. Insa curiozitatea era prea mare, o rodea pe dinauntru.

Porni alergand spre sursa zgomotului, cu pumnalele in palme si respirand greu. Se opri cu inima batandu-i puternic si ochii mariti spre sursa sunetului.
Un monstru rodea materia dintre lumea ei si a necunoscutului. Actiona, sari inainte si ataca. Creatura o vazu si se feri, atacand-o.
Yuhis isi vedea reflexia in ochii lui, parul care ii evadase din coada si ii cadea pe umeri. Ochii cenusii si spaima din privire, monstrul casca larg gura cu dinti conici.
Se rostogoli si isi smuci pumnalele, infigandu-le in creatura hidoasa. Monstrul scoase un urlet si disparu, Yuhis cazu indarat. Pumnalul din mana ei stanga taia ceva, cand fata isi intoarse privirea vazu ce anume.

Taiase materia, distrusese bariera dintre lumea ei si necunoscut.

*

Yuhis se ridica si aproape tipa cand vazu ce o astepta inaintea ochilor.