Capitolul 42

6 4 0
                                    


Amalia: VIN SI EU !

Ivan: Ce ?

Amalia: O SA VIN SI EU ! NU MA INTERESEAZA !

Ivan: Nu,tu nu vii ! Nici sa nu iti treaca prin minte !

Amalia: Ba vin,si am si un plan,am ascultat toata discutia voastra !

Aleksei: I-auzi !

Amalia explica.

Niste soldati rusi o sa se dea morti pe o barcuta,o sa fiu printre ei,dar o sa ma dau ranita si socata.

Voi o sa va duceti pe partea cealalta,doar sa nu fiti vazuti e important.Barcuta voastra o sa se duca

DUPA ce ajunge a mea.Acestia o sa ma interogheze si tot,iar voi va faceti treaba.

Ivan: Merge.

Aleksei: Decat sa atacam direct...

Ivan: Nu te expui prea mult !

Amalia: Nu te ingrijora !

Aleksei: Sa avem noroc !

Ivan: Pentru Rusia !

Amalia: Heh..

*Peste 2 zile,cei 3,impreuna cu soldatii se duc spre Crimeea.Trenul lor este privat,si nu se afla despre

ce fac ei.*

Ivan: Urcati in barci ! Repede !

Aleksei: Psst,Ivan,crezi ca fata asta e de incredere ?

Ivan: De ce sa nu fie ?!

Aleksei: Imi e greu sa cred ca a renuntat la tara ei pentru..noi,na.

Ivan: Sa crezi.

Amalia: Te iubesc ! Ne vedem de pe celalalt capat al marii.

Ivan: Da.

Toti se urca in barca,drumul lor spre insula insurgentilor incepe.

Comunist: Vine o barca ! Se vad cadavre,poate se prefac sau dorm !

Comandant comunist: Trimiteti niste barci acolo !

Amalia: Fac semn de a ne salva,e cel mai bun lucru.

Ivan: In spate ! O sa ne vada !

Comunist: Ne fac semn ! Sa mergem !

Amalia: SALVATI-NEEEE !

Ivan: Sunt mai putini decat ma asteptam.Acum se duc in sediu,e sansa noastra.

Piotr: O iau pe Amalia..

Aleksei: Speram sa nu-i faca nimic.

Frontul IubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum