"Regele"

Capitolul 1

- Da mamă în curând voi ajunge, nu mai am mult.
- Bine scumpo, să mă mai
suni și pe mine și să nu bagi scuze inutile când îți reproșez că nu mă suni.
-Am înțeles, te pup
-Și eu scumpo, pa
-Pa.
Trântesc telefonul pe bancheta din spate a mașinii și ma indrept spre noua mea locuință, mai vesela ca niciodată. Noroc cu facultatea ca altfel nu cred ca mai scăpam de ai mei. Nu erau răi, doar ca erau prea stricți, mai ales cu programul de sosire acasă.
Îmi parchez mașină în garajul noii mele vile și chiar nu am de gând să despachetez totul acum. Am timp sa le așez pe toate.
Îmi iau doar hainele și ma indrept spre marele meu dormitor, mi le așez frumos în dulap și îmi iau o pereche de blugi rupți cu un tricou negru și niște ghetuțe scurte tot negre. Nu era nici foarte frig dar nici foarte cald afara. Plus ca nu aveam de gând sa stau în casa tota ziua, vreau sa vizitez împrejurimile, după care sa ma duc la facultate să-mi aplic un alt dosar.
Prima mea țintă este o cafenea asa ca o caut pe cea mai aproape și comand un capucino, desi observ ca, chelnerul se holbează la mine încerc sa nu-l bag în seamă și aleg sa mi iau cafeaua și sa ma plimb.
Orașul era destul de frumos și abia aștept sa vad și restul L. A.-lui, dar nu azi pentru ca nu prea am chef.
Astfel ma duc la facultate și vad doua fete drăguțe care stau la rand. Vrând să intru la rand un băiat îmi taie calea și se baga în fața mea.
-Ce crezi tu ca faci?
- Stau la coada păpușă, ce ți se pare?
Deci uram apelativul păpușă, doamne puteai sa mi zici în toate felurile dar nu asa.
- Eu eram în față.
- Nasol și sa înțeleg ca ești în primul an..
- Asa și?
- Nu te pune cu mine atât îți zic
- Scutește-mă!
Ma bag în fata lui și ultima fata ma ia de mana și ma trage după ea pana într-o sala unde depuneam dosarele.
- Mulțumesc!
- Cu placere, eu sunt Maya
-Samantha, încântată
- Ohh, ce nume, o să-ți zic Samy
- Cum dorești.
După ce depunem dosarele mai stam puțin de vorba după care ma indrept spre casa. Am aflat ca sta la o stada distanta de mine și mi-a zis sa nu ma încurc cu tipu ala a cărui nume l-am uitat pentru ca a avut mari probleme, dar a avut noroc ca mătușa lui este directoare, nici nu ma mir de ce are aerele alea de figurat. Îl injur în gând și încep sa îmi așez în mare parte prin casa și aproape când termin se aude soneriea.
Cine ar putea fi? Nu aștept pe nimeni și nu cunosc pe nimeni de aici.
Deschid ușa și în fața mea stătea un băiat frumos, blond cu ochii verzi și mai înalt decât mine.
- Te pot ajuta cu ceva?
- Nu știu dacă mama ta ți-a zis, dar voi locui cu tine pana îmi voi găsi un loc stabil.
- Nu, nu mi-a zis. Și tu ești?
- Claudiu, băiatul lui Hev și a Kyra
- Da știu acum, eram prieteni buni când eram mici
- Da și sa speram ca și de acum în colo
-Deci, dormitorul meu e cum urci scările a 2 a ușa pe dreapta, iar al tău a doua ușa pe dreapta.
- Am înțeles, mulțumesc
-Cu placere și bun venit.
Era bine într-un fel ca stau cu cineva, măcar îmi mai omoară și el timpul. Sper doar sa nu fie figurant că jur că-l dau afara în a doua secunda.
Ma duc sa ma schimb fiindcă am rămas cu schimburile de atunci și vreau să-mi iau ceva mai larg sa ma simt mai lejer. Aleg o pereche gri de trening și un tricou lărgut și ma îndrept spre bucătărie pentru a pregăti ceva de mâncare. Și coborând scările ma întâlnesc cu Claudiu.
- Ți-e foame?
- Nu mai pot, abia aștept sa mănânc ceva, ce avem?
- Sa vedem. Mai nimic.
- Comandam pizza?
- Da, 2 medi
- S-a făcut.
Așteptam sa sosească pizza uitându-ne la televizor, ma rog mai mult certându-ne pe ce program sa lăsăm. La auzul soneriei sărim de pe canapea instantaneu și apucam cutiile de pizza. Le înfulecam de parca nu mai mâncasem de trei ani de zile.

Claudiu pov.

E atâta de frumoasă! O fi sigură? Nu cred, la cat de superba e nu are cum sa fie libera. Mănâncă pizza aia de parca e tot ce contează și e atat de drăguță.
După ce am aruncat cutiile, ma îndrept spre ea și o lipesc de peretele ce unea bucătăria și sufrageria.
Ma uit în ochii ei verzi închiși, prea închiși parcă. Ciudat.
Îmi pun o mana pe soldul ei și cealaltă pe fata respirând amândoi greoi îmi lingeam buzele cu limba doar holbandu-ma la buzele ei cărnoase. În secunda doi le sărut și încerc să-i bag limba în gura pentru face un sărut mai lung iar aceasta accepta. O sărut repede și cu foc, plimbându-mi mâinile pe talia ei și după pe spate ajungând în cele din urma la fese și le strâng tare și o simt cum îmi geme în gura și este al naibii de excitant. Rupem sărutul din cauza lipsei de aer și răsuflam amândoi greu, ea lăsându-mă în bucătărie singur.
Mă îndrept spre sufragerie, iar ea se uita la televizor fără a marca vreo emoție, parcă nu s-a întâmplat nimic. Hotărasc să mă duc în dormitor și să mă culc pentru că nu-mi mai puteam ține ochii deschiși nimic marcar 2 minute.
Îmi dau tricoul jos și mă trântesc în pat somnul punând stăpânire pe mine.
. Dimineața următoare realizez că nu sunt la mine în cameră, la naiba am greșit dormitorul. Era al fetei blonde fără urmă de inima.
Mă duc în dormitor la mine pentru a mă schimba și ea dormea în patul meu, nu o trezesc pentru că nu știu de ce ar fi în stare așa că mă îndrept spre baie pentru a face un duș.
Ea era băgată cu capul în frigider și ii pot observa fundul bombat și picioarele puțin musculoase, după ce își ia cutia de lapte și își toarnă jumătate de pahar de lapte, trece pe lângă mine de parcă nici nu aș fi fost acolo. Începe să mă enerveze comportamentul ei.
- De ce mă eviți?
-Nu o fac, răspunde ea indiferentă fără a mă privi.
- După ceea ce s-a întâmplat ieri nici măcar nu mă mai privești, dacă te-a deranjat poți să-mi spui.
- Nu am ce comenta.
Se ridică de pe canapea pentru a evita discuția dar o trag de mână și stă foarte aproape de mine, inima începând să-mi bată din ce în ce mai tare, ce era cu mine? Nu am pățit niciodată așa ceva, era chiar invers, eu le făceam să se simtă neajutorate și să-mi pice în plasă, dar acum era diferit și îmi plăcea, chiar îmi plăcea că avea efectul asta asupra mea cum nu l-a avut nimeni până acum.
Mai fac un pas și distanta dintre noi devine aproape inexistentă, ea lipindu-se la propriu de mine și mă sărută cu poftă și își bagă mâinile în parul meu excitându-ma al naibii de tare. Rupe sărutul și fuge spre dormitor, ce s-a întâmplat? A fost atât de bine și după...a fugit. De ce face asta? Pare indiferentă, după mă sărută și mă face să mă simt atât de bine și după fuge. Ce are? Pe bune acum!
Mă îndrept spre camera ei și o aud cum plânge destul de încet, poate crede că nu se aude. Bat încet în ușă și surprinzător îmi răspunde, ochii ei verzi și frumoși erau acum uzi și genele erau destul de mari din cauza lacrimilor.
- Ce vrei?
-De ce plângi?
-Nu e treaba ta, bine? Acum poți să-ți vezi de treburile tale?
- Nu până nu îmi răspunzi...
Îmi face loc să intru în cameră și se așează pe pat, începe să îmi explice ca a avut un prieten când era mai mica, cu numele ca al meu și ca semăn mult cu el și nu l-a putut uita până acum. A început să plângă în hohote si sa suspine de parca se îneca, îmi era frica sa nu plătească ceva. O iau în brate și o sărut pe frunte promițându-i ca totul va fi bine și că-l va uita.
Iubirea trece greu,toată lumea știe asta, vine repede, ești fericit o perioadă și după suferi tot restul vieții sau pana vei găsi pe cineva care te va face sa uiți acea persoana...