Random short stories~Povesti scurte~

Dintr-o alta lume ~Part 1~

   Intr-un colt de lume, undeva departe, se afla o casa la o margine de padure, la marginea unui mic oras.Pentru altii e o imagine trista, singuratica dar nu si pentru fetita ce isi traieste viata acolo. E fericita, ce e drept e singura. Mama ei a murit de mult cand ea era "inca pui", tatal ei e mereu ocupat, mereu munceste sau e la intalniri cu diferite femei in oras. Dar ea s-a obisnuit asa, singura, ferita de oameni si citind cate carti isi dorea, caci tatal ei ii aduce mereu ceva nou de citit,

   Ii place sa priveasca stelele si luna in noptile senine si sa simta adierea lina a vantului in parul ei lung. Chiar daca era singura mai mereu nu era trista sau singuratica. Se simtea bine si nu ducea lipsa de nimic. Pur si simplu traia. Privea rasaritul si apusul cand dorea, ii placea viata ei.

   Era o noapte ca oricare alta la ea acasa, ca de fiecare data. Ea citea pe pervazul ei ca de obicei, la lumina lampii improvizate de ea ca sa aiba lumina propice, Ajunsese la punctul culminant al noi cati aduse de tatal ei acum doua seri cand trecuse pe acasa. A fost surprinsa sa il vada, nu trecea des pe la ea. Oarecum o bucura prezenta altei persoane desi stia ca e doar ultima obtiune ramasa a tatalui ei, Nu avea ce sa faca. Chiar daca el nu o iubea prea mult, ea nu la urat vreodata, mereu i-a dat tot ce si-a dorit, probabil doar ca sa o faca sa taca. Intelegea asta, intelegea ca e doar o parte infima in viata tatalui ei dar nu l-ar putea ura vreodata.

   Eroina se pregatea sa salveze situatia, era partea ei preferata dintr-o carte. Ii placea sa citeasca despre o femeie puternica care salveaza situatia mereu, care trece peste obstacole si are prieteni adevarati aproape. Mereu era asa vara, cand nu statea la bunicii ei unde statea in timpul scolii. Ce e drept Calypso nu era ca oricare fata, avea un nume unic si era diferita, citea mult si ii placea sa fie singura, un introvert. La scoala avea prieteni, doar strictul necesar, dar avea cativa. Dar vara, era inchisa in castelul ei, ca in povestea lui Rapunzel, povestea ei preferata din copilarie. Chiar daca vroia sa plece nu avea unde sa se duca sau ce sa faca. Nu avea bani si nu stia locurile, nu era mare tragedie, oricum nu ii placea afara. Era fericita sa citeasca si sa fie singura, sa danseze cand nu o vede nieni, sa cante cand nimeni nu asculta, sa fie ea cand nimeni nu se uita. Facea mereu tot ce-i trecea prin cap in timpul verii, chiar daca statea in casa mereu nu se simtea ingradita cu nimic.

   Pe pervazul ei acoperita de o patura calduroasa si cu un ceai fierbinte langa ea era, foarte fericita si eroina castigase. Nu a putut sa se abtina si a inceput sa topaie de jos in sus cu cartea in brate de fericire pentru ca cei rai au pierdut, ca de fiecare data. Sarea si striga tare "V-am batut, fraierilor, v-am batut!". Dar printre sarituri un zgomot de la fereastra i-a atras atentia, se intunecase deja afara si nu vedea ce se intampla dincolo de geamul de termopan, dar stia ca auzise ceva, casa ei era mereu linistita. Nu avea de ce sa se teama, poate o fi fost o pisica. Incerca din rasputeri sa se calmeze asudand din ce in se mai tare si picioarele parca ii erau pregatite de fuga. ridmmul inimii ei se mai calma un pic si senzatia din stomac se incheie, dar o lumina rosie aparu pe geam plimabandu-se agale de colo colo. Atunci puse piciorul in prag, facu un pas inapoi...si apoi inca unul si o lua la fuga, se duse sus in camera la ea si insfaca telefon de pe pat si fugi in baie.

   Calypso nu stia ce sa faca, nu putea sa sune la politie, nu a vazut nimic, nu a auzit nimic concret. Nu se mai intamplase nimic asemanator pana acum si ea nu stia ce sa faca. Inima ii bubia in piept si respira greu. Incuiase usa dar inca se temea ca vor ajunge la ea, oricine ar fi ei... Era agitata, si-a dus mainile la tample incercand sa se calmeze si sa respire. Dar apoi... apoi auzi o bataie in usa. Tacu malc. Nici nu mai respira, incremenise de frica. Poate era tatal ei, nu trebuia sa fie asa de paranoica.

   -Imi pare rau, nu am vrut sa te sperii.

   Nu! Nu era tatal ei... Cine era? De ce era aici? Inima ii bubuia in piep si simtea ca o ia razna. Ce avea de gand sa ii faca.

   -Pleaca de aici! Cine esti?! Ce vrei?! sa rastit aceasta incercand sa nu isi arate tremurul din voce.

   -E in regula. Nu vreau sa iti fac rau. M-am cam pierdut si am vrut sa cer ajutor. Cand am vazut ca te-ai speriat asa...

   -Te-ai gandit sa intri in casa mea?! Ce naiba?! Cine face asta?

   -...Nu se cuvine pe planeta asta?

   -Planeta? Ce e cu tine omule? Tot de pe pamant esti si tu? Esti din alta tara sau ce?

   -...Te rog nu te speria mai tare... Chiar am vrut sa spun planeta. Nu sunt de aici.  

   -Ha! Ai chef de glume proaste? Vrei sa chem politia sau cum?

   Nu stia de ce dar se mai calmase, vocea lui era groasa si blanda, mladioasa chiar. Avea o muzicalitate aparte. si-ar fi dort sa il auda cantand.

   -Nu glumesc! Toate pamantencele sunt asa de paranoice?

   -Ai intrat in casa mea, fara permisiunea mea! Nu stiu cine dracu' esti sau ce cauti aici! Imi pare a naibii de rau ca nu ti-am facut inca ceai si prajiturele!

   -...Bine aici ai un pic de dreptate.

   -Doar un pic?!

   -Poti iesi, te rog? Nu am sa fac nimic.

   -....

   -Te rog, chiar m-am pierdut. Nu trebuie sa crezi mai mult de atat. Nu am ce sa iti fac.

   -... Bine.

   Calypso a deschis usa incet avand telefonul pregatit. In fata usi statea un baiat inalt, cu parul de un rosu aprins si cu ochii de un verde de smarald. Era imbracat intr-o tunica neagra cu niste modele florale albastre, care aducea un pic a haine chinezesti dar mai stranse pe corp. Acesta zambi usor si isi intinse mainile in fata, probabil pentru ai arata ca este neinarmat. Calypso era acum pe hol si il privea intrebatoare pe strainul misterios. Avea o piele pe care ea o invidia, si-ar fi dorit sa aiba o piele usor ciocolatie ca a lui si nu asa de alba cum era a ei.

  -Acum ca ai iesit din "barlog",cum te numesti? incepu baiatul sa vorbeasca,

  -...Calypso.

   -Incantat, Calypso. Eu sunt Exo.

   -Incantata.

   Nu prea stiau ce sa faca acum. Baiatul isi scarpina usor ceafa si privind podeaua spuse:

   -Scuze din nou...pentru sperietura. Am aterizat in padure. Nu am crezut ca am sa gasesc o casa asa de aproape. Desi stiam ca oamenii traies in colomii...mnn.. familii. Unde sunt inaintisaii tai?

   -...Te referi la prainti? Mama a murit de mult, iar tata probabil se culca cu vreo tipa usoara de prin oras. Spuse nonsalant Calypso mergand spre canapeaua din sufragerie si trantinsu-se cu zgomot deschizand televizorul. Dintr-un nu-stiu-ce motiv nu se temea de Exo.

   Acesta se aseza pe canapea in parte opusa, avand o privire de mila si admiratie in acelasi timp.

   -Deci cu ce vrei sa te ajut? spue aceasta luandu-si pozitia lotusului.

   -...Pe ce planeta suntem?

   -Pfff hahaha. Asta a fost hilar. Ah, mi-au dat lacrimile.

   -...Mda.

   -Oh, haide, nu te boti acum. Scuze, nu m-am putut abtine. A spus Calypso lovindu-i usor umarul.

   -Nu ma...botesc! Orice ar insemna asta... spuse el parand  suprat si usor enervat.

   -Haha adica nu te supara. Oricum, ca sa iti raspund la intrebare suntem pe Pamant sau Terra. Vrei si sitemul solar sau galaxia?

   -Nu. Multumesc de raspuns. Inca era suparat si nu o privea in ochi pe Calypso cea ce o cam enerva un pic. Ceva la el o atragea si asta o enerva si mai tare.

   -Si de ce esti aici Domule Ectraterestru Exo? Esti un print de pe nu-stiu-ce planeta si iti cauti o sotie demna? 

________________________________________________________________

Okaaaayy. Asta e prima parte din povestea mea romantica cu extraterestri. Sper sa va placa. Mi-a placut sa scriu despre povestea celor doi. So Enjoy! ^x^ 

Si noapte/zi buna. =3