O noua viata

O viata mizerabila

Stau pe pervazul rece al geamului si privesc apusul soarelui. Incet, incet, se înoptează. Si ploaia s-a oprit. Rândunelele zboara deasupra casei mele. Privesc apusul si as vrea ca mereu sa fie asa. Sa privesc cerul, singura, in liniste si pace. Dar nimic nu e perfect. Nimic nu este cum vrei tu. Nu cand este el aici.

- Ce faci?! scuipa el.
- Nimic. Acum voiam sa ma culc. am spus cu o oarecare teama in glas si cu vocea tremuranda.
- Ar fi bine. Ar fi bine sa te culci si sa nu te mai trezesti. Ocupi spatiul degeaba. striga la mine; ii pot vedea ura in privire.
Apoi mi-a tras o palma demna de premiul Nobel apoi a plecat. Da. Asa e viata mea. Un mare dezastru. Nu pot sa cred ca stau cu acest om in casa!
Stau rezemata de perete, cu mâinile la gura pentru a-mi inabusi suspinele.
El mereu imi face rau. Tatal meu s-a despartit de mama si ea s-a recăsătorit. S-a recăsătorit cu barbatul asta distrugator de inimi si tiran pe nume Raul.
Eu sunt o fata oarecare, necajita de tatal ei vitreg care o ameninta si o bate. Eu sunt Lynn. Tata ma bate in fiecare zi dintr-un motiv sau fara. Este satisfacut cand ma vede suferind. M-as duce oriunde numai acasa nu.
Oricum, trebuie sa ma bucur ca am o mama cat de cat normala, care , cand este acasa imi alina durerile. Ea e plecata mai mereu.
Stiti ce e ironic? Raul in fata mamei se poarta frumos cu mine, dar cand suntem singuri, se ia de mine. El m-a amenintat ca daca ii spun mamei cum se poarta cu mine, ma bate si ma alunga din casa.
Oricum vad casa asta ca pe o închisoare.
Am nevoie de aer. Simt ca ma sufoc. Nu mai pot...
Ma ridic si maindrept spre usa. Offf... e incuiata!! Raul a incuiat-o.
Nu-i nimic.. am mai patit asa. Ma indrept spre geam si il deschid. Ma urc pe pervaz si stau pe vine. Ma arunc pe geam, aterizez intr-un tufis din gradina din spate si o iau la fuga.
Alerg pe aleea intunecata cu felinare care palpaie.
Am alergat ce am alergat si am dat de un parc. Am mers intr-acolo. Era o alee intunecata si felinare cu o lumina slaba. Nu era nimeni in parc. Doar un om cu un hanorac cu gluga trasa pe cap care era asezat pe o banca. Statea acolo cu un trandafir in mana si plangea. Am simtit ca trebuie sa il ajut. M-am apropiat de el si l-am batut usor pe umar cu mana dreapta. El s-a oprit din plans.
-Esti bine?l-am intrebat.
-Alice?a murmurat.
-Alice? a strigat el ridicandu-se de pe banca si taindu-ma cu spinii trandafirului pe obraz si apoi mi-a mai dat un pumn. S-a oprit din tras pumni cand a observat ca nu sunt cine crede el ca sunt.
- Ammm...aaaa scuze. Credeaam ca esti Alice. Scuza-ma.... apoi a fugit ca lasul.
-Da,ce sa mai zic... ce barbat!am spus eu ironica ridicandu-ma de jos.
Sunt zgariata pe fata si obrazul stang e vanat.
Ajung acasa dar usa e incuiata. Alerg la prietena mea, Cathrin, sa o rog sa ma primeasca.
Sun la usa de zece minute si nimeni nu apare pana cand in sfarsit se deschide usa cu o Cathrin somnoroasa in prag care a inceput sa tipe la mine:
- Ce mama dracului cauti la miezul noptii la mine la usa??? Bai, tu nu stii de somnul de frumusete...
Se opreşte si isi mijeste ochii cand imi vede ranile apoi adauga:
-Ce ai patit??? Intra mai repede.