Organizatia

Capitolul 1.

Ma numesc Gia Meitan , am fost botezata Gennifer insa nu imi spune nimeni asa , iar mie imi place sa mi se spuna Gia . Sunt o tipa mai retrasa , nu accept orice persoana in viata mea , sunt timida insa daca am ceva de spus ma impun fara a ma gandii .
Nu sunt una dintre acele fete preocupate de machiaj , haine ,genti sau pantofi , intotdeauna am preferat stilul lejer , blugi , pluovere , tricouri largi .... parul meu castaniu, lung, adesea tinandu-l desfacut , in stilul meu lejer .
Am o viata monotona . Parintii mei Istan Meitan tatal meu si Andrela Meitan mama sunt oameni de afaceri foarte importanti , faptul ca au aceeasi ocupatie ma bucura deoarece petrec timpul impreuna, insa nu pot spune acelasi lucru despre mine , pot spune ca m-am crescut singura , le simt lipsa parintilor mei , nu am beneficiat de dragostea lor chiar daca aceasta este infinita , stiu asta . Din acest motiv nu sunt o persoana afectuasa , nu cred in dragoste , este un mod de a parea slab in fata celorlalti , iar eu detest sa fiu slaba , detest sa plang in fata altora chiar daca uneori nu ma pot controla , ma detest in acele momente .
Probabil singura persoana in fata careia imi pot etela sentimentele este prietena mea Crissta , imi este alaturi in toate momentele vietii mele , asa cum ii sunt si eu .
Ea este o fata nu prea inalta , cu parul lung ,castaniu , cu un stil vestimentar difetit de al meu , ea purtand diferite tipuri de haine , necontand daca sunt elegante sau nu, spre deosebire de mine Crissta este foarte sociabila , prietenoasa si rade ..... rade ....rade mult si tare, dar acesta este farmecul ei , iar pe mine ma face sa ma simt minunat indiferent de cat de trista as fi.
Este dura insa nu ma depeseste , suntem ca apa si focul , extrem de diferite ,insa din acest motiv suntem asa bune prietene .
Ea iubeste , are aceasta sensibilitate , eu insa , eu urasc , urasc mult nu sunt o sensibila si nu voi fi vreodata , urasc multe lucruri : oamenii prefacuti , nesimtitii , supa, pisicile ,temele.............insa ce urasc cel mai mult pe lume este sa ma trezesc devreme , dar cum acest lucru este inevitabil cand ai 17 ani ,clasa a unsprezecea si scoala , liceul , totul ....te obliga sa te trezesti dimineata pentru cursuri deci .......
DIMINEATA ...
Ma trezesc in sunetul enervant al ceasului ce suna la ora 7:00 , ii dau un pumn ceasului , (chiar nu inteleg cum de nu s-a stricat pana acum ) , merg la baie , ma pregatesc apoi ma imbrac , cu blugii negrii , o bluza alba larga si o vesta de blanita neagra , bocancii mei fiind nelipsiti , imi pieptan parul castaniu , drept si lung si plec spre liceu .
Aici ma intalnesc cu Crissta

-Hei Gia ! Ce faci ? Ma intreaba cu un zambet ce imi lumineaza ziua .

-Perfect ! Doar este scopul meu in viata sa mor de somn. . Ii raspund cu un zambet ireal pe fata .

- Si eu ador asta ! Vezi ce viata fericita avem ? Imi raspunde razand intr-un hohot mic .

Ciudat fapt , ea nu rade incet .
Ii raspund cu un zambet si ne indreptam catre sala de clasa
-Super ! Avem desen ! Uraaa!
Spun eu aroganta , aruncandu-mi rucsacul pe scaun .
Nu imi place materia asta , sunt buna dar este plictisitoare .

- Ei haide ! Nu este asa de rau , bucura-te ca nu e matematica . Ma incuraheaza ea cum face mereu aducandu-mi aminte de altceva ce urasc , MATEMATICA ...

Nu stiu de unde, dar are o veselie si un obtimism iesit din comun .

Dupa cursuri

Merg linistita prin curtea liceului pe un drum mai pustiu din acea curte imensa ,Crissta mergand acasa intr-o directie opusa .

Ma asez pe o banca obosita ...stau cateva minute stand spriginita pe spate privind cerul ....asa de linistit .
Tresar , marind ochii cand aud un gemat puternic de durere .

Ma tem si totusi ma apropii de locul de unde venea sunetul , dupa niste tufisuri , intr-un loc deschis si larg dar totusi pustiu , observ o gasca de 5 baieti imbracati in negru ,foarte bine facuti si tatuati .
Unul dintre ei stand sprijinit de o masina neagra , strigand la ceilalti :

- De ajuns baieti ! E mort !

Dandu-mi seama ca ceilalti patru baieti bateau un altul ce arata groaznic .
Ma cuprinde un fior si scot un tipat necontrolat .

Atunci il vad pe cel ce se sprijinea de masina venind spre mine cu o incruntatura ce ma speria groaznic , arata foarte infricosator , un corp bine facut , tatuat pe maini , insa ceva ma facea sa cred ca exista mai multe tatuaje , parul castaniu , dezordonat si totusi perfect , purta un cercel negru in ureche in forma de cruce , avand pe gat un tatuaj ,pe care nu reuseam sa il disting din cauza fricii imense .

Incerc sa fug insa , ca prin ,,minune" o mana puternica ce ma strangea parca strapungandu-mi simturile o prinde pe a mea , tragandu-ma instantaneu inapoi .

In acel moment am simtit , cum nu simtisem vreodata in viata mea sentimentul de frica la maximum , privindu-i ochii caprui ce aveau un aer misterios ,ma cuprinde un fior si incep sa tremur incontrolabil , vazand cum omoara acei baieti , la ordinul lui un altul .

-Ce cauti pe aici pustoaico ? Ma intreaba pe un ton extrem de calm .

Eram surprinsa sa aud ca ma numeste pustoaica in ciuda faptului ca este doar cu un an mai mare avand 18 ani ,deoarece este clasa a douasprezecea fiind in acelasi liceu cu mine .

- Nn....nn.nimic , adica de fapt ..ăăă.. !Eram ca si moarta , realizam asta .

-Ai de gand sa vorbesti printeso ? Ma intreaba usor amuzat insa foarte infricosator .

Orgolioasa din fire si urand printesele ii raspund .

- Da ! Vorbesc dar da-mi drumul ! Spunand pe un ton cam ridicat pentru acea situatie .

- Oo, printesa e rea ! Spune amuzat dandu -mi drumul la mana . Spune ! Ascult ! .

-Sunt in drum spre casa ! Ii spun eu .

- Prin pustietate ? ma intreaba cu un zambet in coltul gurii .

- Pai locul asta este facut sa fie circulat , deci ... Ii spun eu ,incepand ca frica mea sa dispara putin cate putin , vazand ca zambeste .

- Si tocmai tu , o fata micuta il circuli ? Rade el

- Nu sunt o fata micuta ! Ma enervez eu , nerealizand tonul si pericolul ce ma pandea .

Schimba subiectul , intrebandu-ma cu o seriozitate , simtind din nou acel fior cum ma cuprindea .

- Si ai vazut ceva ! Ma intreaba el .

-Da . Ii raspund regretand amarnic .

-Pai e clar ce ai vazut , devi daca faci ceva sau spui ceva ai sa simti ce a simtit el ,doar ca mult mai mult ! Clar ? Tipand oarecum la mine .

Cc....clar , da .Ii raspund speriata de moarte , balbaindu-ma .

- Ma bucur ca pricepi repede micuto ! Hai ca am treaba , pleaca si vezi ce spui , a doua oara nu iti mai dau sansa sa pleci ! Imi spune serios si amenintator .

Fug , fara a ma mai gandii la ceva si nu ma mai poresc pana in fata casei mele , intru in casa bucurandu -ma ca parintii mei nu sunt acasa , altfel nu stiu cum reactionau vazandu-ma in halul asta si nu am idee de le spuneam .

Am mers in camera mea aruncandu-ma in pat privind tavanul , inca nu realizam nimic , incercam sa ma linistesc , am mers sa fac un dus , dupa care m-am schimbat in pijamale .

In timp ce faceam temele , pe care le detest , aud de jos un strigat , o voce ce ma linisteste .

-Hei ! Gia scumpo , am venit ! Imi striga mama .

Parintii mei ma linisteau in orice moment , insa nu le puteam spune ceea ce s-a intamplat ,ceea ce ma durea groaznic.

Insa ce ma durea mai tare era faptul ca nu ii puteam spune Crisstei , nu ma gandeam cum asi fi putut sa o privesc stiind ca ii ascund ceva , noi nu ne mintim , insa frica , dorinta de a traii este mai puternica si nu este o minciuna daca nu vorbim despre ea , doar omit sa ii spun ...ma incurajez , acum nu mai are cine sa o faca .

Dupa ce i-au masa cu parintii mei merg sus , in camera mea luminoasa , ma asez in pat si adorm fara sa realizez cand , sperand ca ziua de maine sa fie , normala ...

Sper ca este reusit capitolul acesta !