Astazi furtuna...

2.

Ajunsese la o concluzie:trupele demonice isi primisera numele cu un motiv.Erau foarte duri.
O interogasera timp de o ora si nu avuse parte tocmai de o primire calduroasa.Acum urma o serie de teste care sa demostreze ca e capabile sa intre in echipa.
Dupa ce iau spus asta au interegat-o iar, de aceasta data in legatura cu arma ei, pe care cei din trupa nu o mai vazusera pana acum, cel putin asa i se spusese.Ea credea ca doar cei "de jos" nu stiau, iar ca cei "de sus" ascundeau mai multe lucruri decat poate avea secrete un om intr-o viata.
Le spuse cam tot, mai putin partea in care ea era imuna la virus.

***peste cateva saptamani***
Era pe strada luptand.Liptand din toate puterile.Era cu cei din echipa din care facea parte:Aby,Ryan-pe care ii cunoscuse cu ceva timp in urma-Sam, o fata mai scunda ca ea, dar putin mai solida, avea parul ei era castaniu deschis insa se scurgea in jos in valori de bucle roz iar ochii ei erau portocali insa din cauza lentilelor ei colorate, Arin, avea parul blond si ochii caprui deschis, April, parul ei era castaniu si ochii ii erau caprui.Mai era si Jack, avea parul castaniu iar ochii aveau aceasi culoare ca ciocolata amariuie.
Cand ii vazu prima data i se facu pofta de ciocolata neagra.Ii placea.Era ciocolata ei preferata.
Dar acum nu trebuie sa se gandeasca la ciocolata.Nu era momentul.
Pentru ca i s-ar face foame.Si pentru ca si-ar pierde concentrarea in lupta.
Sari ca arsa in spate atunci cand observa ca coase ei isi schimba culoarea in verde, chiar in mijlocul luptei.
Tresari si o scapa pe jos.Sunetul scoase un sunet asurzitor si i-a facut pe ceilanti sa-si indrepte privirea spre ea.Arma disparu in urmatoarea secunda.Ce naiba tocmai se intamplase?!
Ceilanti ma priveau surprinsi.
Era speriata.
Mama ei era cea care controla magia sabiei.Daca mama ei patise ceva?!
Voia sa mearga acasa pentru a verifica, nu putea, insa, in acest moment.
"Sunt pe campul de lupta, in mijlocul unei invazi.Sunt doar cu cei din echipa mea iar adversari sunt mult mai puternici decat cei deobicei.Si sunt in jur de 20."
Isi ridica mana iar coasa ii aparu din nou in mana.Era in continuare rosie.
Se gandi ca face o greseala sa o foloseasca acum dar nu avea incontro.
Rasuci coasa pe sus cu ambele maini apoi o puse in fata ei, relunadu-si pozitia de lupta.

Atunci cand lupta se termina se uita la coasa ei.I se paru ciudat faptul ca revenise la culoare ei obisnuita.Ofta usurata.Apoi isi dadu seama ce se intamplase: a fost un test.
"La naiba!A fost un test!"
-Stiati, nu-i asa?!tipa apoi catre ei.
Aby ii zambi strengaresc.
-Chiar noi suntem cei ce au venit cu ideea.
Ofta adanc insa nu mai spuse nimic.
Gandul ii era in continuare la mama sa.Nu mai trecuse pe acasa de cateva zile.
Scoala avea si internat, iar acolo dormeau toti elevii scoli.
Melanie nu o putea numii o scoala normala.Nu stia cum era o scoala normala, dar fu destul de sigura ca nu asa.Aici se faceau doar 3 ore de cursuri, o ora de limba engleza, o alta de matematica iar o alta de un curs suplimentar, ales de catre elevi.
Melanie alesese cursul de arhitectura.
In restul zilei se antrenau la sala sau in curtea scolii.
Cantina era dechisa la orice ora, pentru ca elevii sa poata manca oricand.
In noaptea aceea, Melanie nu a putat sa adoarma.
S-a schimbat rapid din pijamalele ei de un verde deschis, pal, intr-o pereche de pantaloni sport,negri si un tricou prea larg pentru ea, mov.
Merse alene spre sala de forta.
Podeaua era veche, din lemn, iar fiecare pas al facu ca podeaua sa scartaie.
Se uita pe numarul usilor de la camere.
542.
541.
540.
539.
Fiecare elev avea o camera separata, ceea ce Melanie aprecie.
538.
537.
536.
Ajunse se apoi in locul dorit.
Usa era deschisa.
Intra in sala, insa nu putu observa decat o persoana.
Arin se lupta cu un sac de box.
Apoi, el facu o miscare brusc ceea ce facu ca sacul sa sara din tavan, de acolo de unde era agatat, si sa cada pe jos cu o bufnitura.
Ea se uita pur si simplu la el, fara a avea vreo explicatie.
"Cum a reusit asta?" se intreba cu mirare.
Baiatul se intoarse spre ea ca si cum o simti in spatele lui.
-Melanie?Ce face aici?
-Am incercat sa adorm insa nu am putut asa ca am venit aici.
El o privi neinteresat.Nici macar nu intelesese de ce o intreba, ca sa creeze conversatie, poate?
Melanie incepu sa lucreze la primul aparat pe care il vazu.
-Ar trebuii sa faci incalzirea mai intai, astfel vei face intindere.
Melanie nu il asculta.Ea doar nega.Arin considera asta un gest de copil mic, insa tacu.
Fata se satura repede de acel aparat, si trecu pe banda de alergat.
Timpul trecu repede.
Se uita la ceasul de pe perete.Era ora 2.
-Ma duc sa ma culc.Ar trebuii sa o faci si tu!ii spuse baiatul.
Apoi iesi din sala fara sa mai astepte un raspuns de la ea.
Ea mai lucra la sala pana la ora 5 si pleca in camera ei cu gandul de a dormi 2 ore.

Cand se trezii, era ora 8:40.
"Am intarziat!" isi spuse in minte apoi sari din pat cat de repede putu.O lua ameteala si aproape cazu.
Apoi consientiza ca unul dintre picioarele o dureau foarte tare.Isi daduse seama de un lucru:facuse intindere.
Se imbraca rapid  cu unifora scolii si se grabi la baie, pentru a-si face rutina zilnica.
Uniforma era neagra cu dungi lila in partea de jos a sacoului si a rochiei.
Era compusa dintr-o camasa alba, sacou si fusta la fete.Baieti purtau un sacou la fel, dar barbatesc, o pereche de pantaloni cu 2 dungi lila orizontale in partea de jos si o camasa.
Melanie isi trase apoi in picioare o pereche de bocanci.
Dupa ce termina si cu rutina se grabi sa ajunga la cursul de arhitectura.
Din fericire pentru ea, profesoara loroboseala.
, o femeie de 26 de ani, cu tenul usor bronzat si parul blond.
Arin o vazu atunci cand ea intra pe usa.
Fata se aseza langa el, dat fiind faptul ca era singurul pe care il cunostea din sala.Ii paru bine ca si alesese acelasi curs ca ea.
-Ai intarziat!ii spuse el.
-Stiu asta.
Baiatul ii intinse 2 caiete.
-Sunt lectile de la cele 2 ore de la care ai lipsit.Ai face bine sa le scrie dupa antrenament.Voi venii diseara sa le iau.
Fata aproba.
Profesorul intra pe usa clasei iar ora incepu.
Antrenament i se paru mai greu in aceasta zi.Era din cauza ca avea intindere si ca fiecare mm al corpului sau o durea?Sau poate era de la oboseala?Poate ca ambele motive o facu sa cada pe teren in timpul alergarii.Poate ca asta o facu sa nu nimereasca nici macar un manechin de lupta.Poate ca din aceasta cauza sabia i se pare foarte grea.
Cand norii negri isi facura aparitia pe cer, toti au intrat in corpul cu camere, fiecare se indrepta spre o extraactivitate scolara sau spre propriul dormitor.
Lui Melanie ii era somn.Ii era atat de somn incat pleopele i se inchideau fara voia ei iar ea facea mari eforturi pt a ramane treaza.Arin avea dreptate, insa orgoliul ei era destul de bine dezvoltat incat s-o faca sa nu recunoasca.
Cand a ajuns in dormitor, primul lucru pe care a facut a fost sa verifice daca corpul ei a capatat vanatati de la antrenamentul din ziua de azi.Pe hol se auzi o bufnitura iar ea sari speriata din pat.Iesi cu o oarecare teama si privi de-a lungul holului.Pe hol se afla
Sam, ce se izbi puternic de un perete.
"E beata?Cum e posibil?Nu a venit la antrenament?" se intreba fata ce se afla pe hol intr-o pijama de culoare verde.
Cris iesi si el din camera alatura, fiind la fel de confuza ca si ea.
Picioarele fetei tremurau platformele inalte ale incaltamintei.Purta pantaloni scruti, negri si un maie roz pal iar tocurile ei negre o faceau sa para ca e mai inalta cu aproximativ 17 cm.Asta crezu Melanie cand le vazu.Desi in majoritatea timpului aceasta purta tenesi, avea o colectie de pantofi cu toc destul de impresionanta.
Melanie si Arin o ajutara sa se adune de pe jos iar aceasta se uita la ei cu un chip ranit, ce se chinuia sa nu izbuscneasca in lacrimi.
-Du'o in camera mea, spuse Melanie.
Arin ii privi ochii albastri si apoi se o lua pe sus pe Sam, deoarece aceasta clar nu avea posivilitatea de a se misca pe peopriile picioare.
Acesta o intinse pe pat si se dadu 2 pasi inapoi, lansand'o pe Melanie sa vorbeasca cu ea.
-Sam...esti bine?Poti vorbi cu mine?
Aceasta zambi.Un zambet trist avea sa i se intinda pe fata, facand ca buzele ei rosi sa formeze o paranteza.
-Nenorocitul de Mickel...am facut-o cu el, stii.Ca acum sa aflu ca detinea in secret o relatie cu Marilene.
"Marilene?Cine e aceasta?"
-O sa fie bine.Iti voi da un pahar cu apa.
Melanie se indrepta spre birou pt a lua paharul cu apa.Se asigura ca fata cu suvite roz nu se uita la ea iar cand a fost sigura de asta, lua un pliculet de somnifer de pe raftuletul ce atarna langa birou, si il turna in paharul plin acum cu apa.
Sam adormi imediat iar in camera se aseternu liniste.Lacrimile nu mai siroiau acum iar vocea ei ce se pierdea incet in nean dupa fiecare cuvant pieri si ea.