Deci sunt un nimic chiar si pentru bunicii mei, care tot timpul spun că mă iubesc și că nu trebuie să fiu tristă. Cică la ei, că viața îi frumoasă și trebuie să o prețuiești. Frumoasă pe naiba!
Părinții sunt la serviciu și bunicii stau cu fratele meu mai mic tot timpul. Azi, mi-am uitat cheile acasă și doar bunicul era acasă. Mi-a spus să îl sun când ajung ca să îmi deschidă. Am ajuns acasă și l-am sunat. Nu mi-a răspuns. Am sunat și pe celălalt telefon și tot nu mi-a răspuns. Am sunat la poartă și am așteptat să vină să îmi deschidă și tot nu o venit. Am mai sunat o dată la poarta și după ceva timp a venit și mi-a deschis. Douăzeci de minute am stat la poartă!!! Și mă mai întrebă și unde am fost tot acest timp pentru că am întârziat.
