Cine sunt eu ?
Eu sunt o persoana , una oarecare. Nu am nimic special înafară de o familie care mă iubește necondiționat și prieteni. Sunt o față simplă de liceu, am 16 ani și îmi petrec viață ca oricare adolescent. Pe zi ce trece îmi doresc tot mai mult să fiu mai independentă față de părinții mei. Această schimbare a început sa-si facă simțită prezenta cam de la 15 ani când părinții mi-ai dat mai multă libertate (nu câtă îmi doream dar suficientă pe moment). Mi-am dat seama de faptul ca dacă am fost mai deschisă cu mama mea, încrederea sa în mine a crescut treptat. Viata mea a devenit mai puțin plictisitoare când am început să ies, să stau mai târziu pe afară ba chiar am ieșit intr-un pub și m-am simțit foarte bine interacționând cu alte persoane. Faptul ca am început să ies în cluburi, să stau mai târziu afară sau să merg la petreceri în pijamale unde erau și băieți nu m-a schimbat deloc ca persoană. Sunt și voi fi aceeași persoană ca acum 3 sau 4 ani, bine pote voi vedea altfel lucrurile dar copilul din mine va rămâne mereu viu în inima mea.
Am facut parte din diferite grupuri de prieteni cu persoane mai mari sau mai mici decât mine din punct de vedere al anilor. Diferența dintre mine și acele persoane este ca eu sunt mult prea stapta pe mine și nu pot să mă las influențată așa ușor. Nici în ziua de azi nu am fumat și nici nu voi fuma chiar dacă după fiecare colț copiii ( și îmi permit să folosesc acest cuvânt ) se ascund sa-si poată satisface "plăcerea" dată de țigări sau de alcool. Ei bine eu văd lucrurile altfel. Pot să mă distrez și fără să fiu inconștiență sau să miros a tigari, miros care se simte de la o poștă.
Anul acesta am pasit pe usils liceului unde am găsit drumul spre o nouă viață. Chiar dacă sunt la început am aflat ce înseamnă să ai prieteni adevărați și să faci parte din ceva. Ceva unit și strans, de nedespărțit, exact ca o familie. O mulțime de adolescenți care s-au unit și au format o familie care trece împreună peste orice obstacol. Am aflat ce înseamnă să fi boboc, să fi licean și să treci la urmatoarea treaptă din viață ta.
Trăiesc intr-o familie în care nu mă pot plânge de nimic. Părinții mei au încercat sa-mi satisfacă atât nevoile cât și dorințele în limita posibilităților. Părinții mei nu sunt niște oameni mari, cunoscuți , mama mea lucrează o bancă și tata, de 3 ani este fotograf. Mamei mele îi plac aranjamentele de toate felurile dar au cuprins-o puțin și pasiunile tatei pentru fotografie. Anult trecut mama mea a început să meargă împreună la nunti,alături de tatăl meu, ea făcând poze, iar tata filma. Între timp a hotărât sa-si deschidă și o firmă de aranjamente care are succes. Eu am moștenit pasiunile tatălui meu pentru fotografie și sper să mă pot axa pe această meserie chiar dacă visul meu este să ajung la academia de poliție la București și să devin criminalist. Până acum am vorbit despre partea publica, să zic asa care ține de comportament familie și pasiuni, acum vreau să vorbesc și despre aspectul fizic. Tot ce pot să spun despre corpul meu este ca sunt mulțumită de mine. Sunt înaltă am 1.72, sunt slabă 50 kg, despre formele corpului meu ; nu mă laud dar nici nu pot să mă plâng, există de toate. Am fost brunetă , un brunet ciocolatiu , o culoare rară dar acum câteva luni am decis ca vreau o schimbare. Acesta schimbare a fost una care ține de aspect, am ales sa-mi schimb culoarea parului. De la brunetul ciocolatiu am ajuns la un roșcat vișiniu care nu-mi vine deloc rau. Culoarea ochilor mei este una mult prea comună din punctul meu de vedere: căprui. Mă satiface faptul ca am ochii mari niște gene lungi și frumoase și sprâncene perfecte. Buzele mele sunt de o culoare roz deschis și sunt perfecte: nici prea mari nici prea mici.
În mare parte, dulapurile mele sunt pline de tricouri , blugi , pantaloni scurți și jachete de piele. Printre aceste haine se pot număra și niște rochițe scurte și strampte sau unele la fel de scurte și largi ca de balerina. Între papucii mei se pot distinge două categorii: sport si elegant. Imi plac mult adidașii sport sau tenesii dar ador și pantofii cu toc inalt. Încă o parte din mine pe care am omis-o este faptul ca de curând port ochelari. La început nu am fost de acord dar prietenii îmi spuneau ca arat mai bine cu ochelari decât fara. Am luat-o ca pe un compliment așa ca ochelarii sunt prietenii mei acum.
După această descriere a mea în prezent aș vrea să dau timpul înapoi cu 2 ani și să va povestesc cum stau lucrurile în viața mea.
Si apropo numele meu este Iana. ❤
