Am 14 ani și mă cheamă Iana. Am o viață plictisitoare la 14 ani mai ales ca mama nu mă lăsa să stau până târziu afară sau cel puțin cât stau și ceilalți copii. Am o prietenă cu care mă înțeleg bine dar e cu un an mai mare decât mine și o cheamă Andreea. Andreea locuiește la o casă de copii din cauza ca părinții ei au abandonat-o când era mica. Am trecut peste aparențe și am reușit să o cunosc pe Andreea și sa-i aflu povestea în totalitate. În aceasta perioada, recunosc, petrec mult timp pe facebook și am observat ca un băiat a cărui figură și nume îmi este cunoscută, s-a făcut remarcat deoarece îmi distribuie fotografiile și toate postările mele.
Este seara și eu nu pot să dorm așa ca decid să întru pe telefon sa-mi mai pierd puțin timpul mai ales ca este vacanța de vara și nu am școală. Când îmi deschid telefonul văd din nou ca acel băiat a cărui nume este Mike îmi distribuie iar postările. Mă gândesc să ii dau un mesaj sa-l întreb de ce îmi urmărește orice postare. Zis și facut.
"Hei" spun eu puțin timidă
"Salut, nu dormi?" îmi răspunde el mai repede decât mă așteptăm.
"Nu prea reusesc" și un zâmbet își face aparesta pe buzele mele.
"Sper ca nu te deranjez"
"Nu mă deranjezi dar sunt foarte curioasă de ce pui atât preț pe postarile mele" spun eu și liniile crestate îmi apar pe frunte din cauza ca mă incrut când trimit mesajul.
"Speram să ajungem să ne cunoaștem cândva"
În acel moment inima mea a început să bâtă mai tare decât era normal. Este un sentiment ciudat și plăcut în același timp. Stau puțin pe gânduri până sa-i răspund și în final mă gândesc ca un prieten în plus nu strica. "Și eu sper" am răspuns cu emotie.
"Ce spui să ne vedem mâine la o plimbare?" ochii mei au rămas ațintiți asupra cuvintelor să ne vedem maine. Nu știu ce să răspund dar împinsă de curiozitate și sub tensiunea momentului cedez și îi răspund ca mi-ar face placere. El mi-a cerut numărul și mi-a spus ca rămâne să ne auzim.
"Noapte buna" spun eu dar nu vreau să încheiem aici conversatia. "Noapte buna" a răspuns el după care mi-am trimis o inimioară ❤. Sunt fericita, emoționată și în același timp înfricoșară. Cu greu reușesc să adorm cu gândul la ziua ce va urma, dar intr-un final somnul pune stăpânire pe mine.
În dimineață următoare tot ce fac este să astept telefonul de la Mike. Prânzul a trecut repede și umbrele dupamiezii se lăsau peste oraș. Înainte să ajungă mama acasă a venit și telefonul mult așteptat.
"Alo? " răspund eu sperând să fie Mike.
"Buna, sunt Mike" spune el cu o voce groasă. În acest moment simt caum picioarele mi se înmoaie și sunt nevoita să mă țin de birou să nu-mi pierd echolibrul.
"Mă gândeam să ne vedem le la 8 continuă el, în parculetul din centru".
"Perfect! Rămâne stabilit" închid telefonul și zâmbesc de bucurie. Încep sa-mi răscolesc dulapul și aleg o pereche de blugi deschiși la culoare, o bluză verde subțire, cu mânecă lungă și o pereche de balerini verzi. După ce mama a ajuns acasă i-am spus ca merg să mă plimb cu Andreea.
Mergeam grăbită către parculet și ajung la ora 8 și 3 minute. În tot parcul, pe o singură bancă stăteau doi băieți, și când m-am apropiat de e mi-am dat seama ca îl văd le Mike și încă o persoană necunoscută. Ochii lui Mike sunt ațintiți către mine. În acel moment se ridica de pe bancă, se apropie de mine și mă cuprinde dintr-o îmbrățișare călduroasă.
-Iana, mă bucur ca ne-am întâlnit în sfârâit! El este prietenul meu Bogdan și a vrut să vină să vadă cine este fata pe care o caut de luni intregi.
Bogdan se apropie de mine și îmi strânge prietenește mâna. După asta el se aseaza înapoi pe bancă iar eu și Mike ramanem în picioare studiindu-ne reciproc. Era inalt, bine facut, avea un păr aproape negru cu ochii mari caprui. În momentul în care l-am privit în ochi am simțit ceva ce nu am mai simțit niciodată. Până în momentul acela am susținut ca ochii căprui sunt banali și neexpresivi dar când i-am întâlnit privirea culoarea ochilor lui a fost ca o radieră pentru principiile mele. M-am pierdut în ochii lui de un căprui atât de curat și de magic încât nu mai putem sa-mi controlez corpul. M-am blocat și nu mă puteam mișca de pe loc până când el m-a privit în ochi și m-a cuprins intr-o altă îmbrățișare mai primitoare decât prima.
Din perspectiva lui Mike
O studiez atent din cap pana în picioare și îmi dau seama ca este mai frumoasă decât mă gandeam. Când privirile noastre se intersectează văd o emoție de nedescris în ochii ei. Statea în fata mea ca o stână de piatara. Am simțit nevoia să o aduc înapoi pe pământ și să o scot din cubul de gheață în care era prinsa. În acel moment simt nevoia sa o cuprind intr-o îmbrățișare. Când mâinile mele se înconjoară în jurul taliei ei, simt cum sufla ușurata iar eu îi simt capul pe pieptul meu. E așa mică și firava în brațele mele. Vreau să o protejez și îmi doresc ca această îmbrățișare să nu se mai sfârșească. Să rămânem așa noi doi îmbrățișați pentru totdeauna. O sonerie de telefon mă scoate din lumea mea și din starea de visător, revenind cu picioarele pe pământ. Telefonul lui Bogdan a sunat iar el răspunde repede. Cât timp el a vorbit la telefon eu și Iana ne-am așezat pe bancă și am început să vorbim și să ne cunoaștem mai bine. E o fata atât de calma și liniștită, are o căldura aparte în vocea ei. După ce termina Bogdan de povestit la telefon se ridica de pe bancă și se plasează în față noastra. Își drege vocea și începe să vorbeasca.
-Frate am ceva treabă în cartier. Cred ca trebuie să va las și ne mai vedem și altă dată.
-Eu mă gândesc ca e târziu deja și trebuie să ajung acasa dar partea bună este ca și eu stau în cartier. Putem merge împreună! Intervine Iana și Bogdan este de acord așa ca mă supun și eu alegerii lor. Oricum nu m-as fi opus, măcar aflu unde sta Iana.
Am pornit spre cartier și am intrat pe o străduță îngustă care ducea spre digul orașului. Iana se indreapta spre o alee care o ia la stanga, noi părăsind acum străduța. Ajungem intr-o curte mare înconjurată de masini. Atunci Iana se oprește și începe să vorbeasca: -Bine băieți mă bucur ca v-am cunoscut și sper să ne vedem curând. Spune ea zâmbind, astfel ieșind la iveală gropițele din obraji care o faceau mai simpatică. E atât de frumoasă când zâmbește .
-Și noi ne bucurăm ca te-am cunoscut, intervine Bogdan care mă trezeste din acea stare de visare.
-Intr-adevar ne bucuram ca ne-am întâlnit în sfarsit, spun eu și capul mi se pleacă în jos. Nu vroiam să o las să plece, nu am mai simțit o îmbrățișare atât de călduroasă de la nici o fata nici măcar de la mama. Ne saluta și se întoarce cu spatele vrând să plece. Fac câțiva pași mari până să o ajung din urma și când mă văd în spatele ei o prind de talie, o întorc și o lipesc cu șoldurile de ale mele. Ea își ridica privirea și simț ca sunt prins de ochii ei atât de patrunzatori. Îi prind fata în palme și o apropii de fața mea. Ea nu face nici un gest, nu se impotriveste sub nici o forma. Simt cum mă aplec asupra ei și buzele mele se indreapta către ale ei. În momentul în care buzele mele fac contact cu ele ei simt ca respirația mi se taie și ca aș vrea să trăiesc așa pe vecie.
