Secretele Universului (POEZII)

Suflet negru

Apa ce curge lin

Pe râul negru neîncetat,

Sufletul meu duce

Și mi-l aruncă în neant.

Corbii cer lumină cu penele lor sumbre

Alunecând în cer, sfârtecând văzduhul,

Pomilor cu coroana ce acoperă pământul

Plin de spaimă și de umbre.

Piei, tu lună neagră, și du-te în univers

Piei, tu soare, luciu al stelei celeste

Du-te! cu ochii de n-ai să mă mai vezi;

Imaginea unui om, picturi rupestre.

Oh, de-ar știi sufletul meu, ar plânge ne-ncetat

Nici cel mai simplu gând nu-i cel adevărat

Lacrima mea, nu are început, nici sfârșit...

Căci atunci când râd, eu vă mint.

Dacă lumea ar intra ușor în jocul morții,

Și dacă tinerele fete ce acum îți plâng soții;

Lumea materială, univers făcut din stele

Ce pot povestii toate gândurile mele.

ALL RIGHTS RESERVED!