Mie dor.Sti de ce imi e dor? Imi e dor de momentele acele cand eram doar o copila.Eram o copila inocenta,eram slaba si frumoasa,nu aveam regrete,nu aveam griji pentru care sa plang.Plangeam pentru lucruri minore.Plangeam cand imi luai papusa iar acum? Acum ma pierd in lacrimi ,ma pierd in sange ,ma pierd in lumea asta ,ma pierd in mine ,off Doamnee m-am pierdut pe mine .De ce m-am pierdut? Cu ce sa raspund ? Ar trebui sa raspund cu un citat din carti sau cu ceea ce simt? O sa raspund sincer si o sa zic ca m-am pierdut in lacrimile mele ce au fost cauzate de monstri,de monstri cu chipuri de om,o sa ajung sa fiu o nebuna cu sufletul asta.Noi adolescenti suntem generatia care a trecut prin toate si la propriu si la figurat.Peste tot auzim sinucideri din dragoste ,inimi frante,despresii dar oare de ce? Un raspuns este ca tanjim atat de mult dupa unele persoane ca ajungem sa facem ceea ce este bine pentru noi dar nu pentru altii.Toti cred ca daca iti faci rau singura esti nebun sau nebuna dar ei niciodata nu vor stii ca in inima ta se zbate diavolul ce asteapta sa iasa.Ne inchidem in noi si ajungem sa fim atat de raniti ca nu mai putem spune un cuvant frumos,nu mai putem spune acele cuvinte care sa ne faca inima sa se agite si sa pompeze sange,ajungem sa fim dependenti de tigari ,alcol ,droguri mai pe scut ajungem sa fim dependenti de aceste lucruri din teama de a nu fii aceeptati undeva sau despresia cu care multi dintre noi se lupta.Am ajuns atat de mult sa sufar incat imi doresc persoane in loc de lucruri ,carti in loc de haine ,bani in loc de machiaje ,ne dorim ceea ce ne motiveaza ,ne dorim persoane deoarece ele ne fac fericite si ne face sa fim veseli si sa zambim la fiecare secunda din viata noastra,ne dorim carti in loc de haine deoarece cartile ne ajuta sa ne imbracam sufleteste si nu doar sufleteste si trupeste ,ne regasim in cuvintele cartii ne face sa parem mai buni si sa intelegem lucrurile si problemele unor persoane .Ne dorim asa de mult sa ne hranim sufletul ca pana si el striga dupa ajutor.Tipam dupa ajutor in interiorul nostru si vream sa iesim afara sa ne descoperim dar de ce sa ne descoperim daca nimeni nu ne intelege si toti te judeca fie ca esti bun,rau,bogat sau sarac.Promit ca daca voi ajunge ceea ce imi doresc in viata voi ajuta copii saraci fiindca ei merita mai mult decat multi dintre noi. Ne dorim telefoane de ultima generatie,bani in fiecare zi dar altii nu au ce sa manance, nu spun ca noi suntem vinovati din cauza asta dar cum ar fii daca o saptamana am merge intr-o familie saraca? Nu am avea ce sa mancam si atunci am simti cu adevarat saracia dar saracia trupeasca nu este cu adevarat un chin.Adevaratul chin este sa ai sufletul gol si sa nu ai cu ce sa il umpli!
❤Multumesc ca cititi si stiu ca am multe greseli si va rog nu judecati! ❤
Lasati va rog pareri despre cum este ❤
