Year 2079

43. Orasul Libertatii

Imi pare rau ca dupa atat de multa asteptare am reusit sa postez un capitol care nici nu e atat de bun dupa parerea mea; am avut cateva probleme personale in ultimul timp, asa ca va rog sa scuzati greselile de scriere, frazele care poate nu au niciun sens si cuvintele care se repeta prea des. Va promit ca urmatorul capitol o sa fie mult mai bun si mai bine scris. Acum ca am intrat in vacanta de vara si sunt libera am sa pot scrie mai des la cartile mele, deci nu o sa mai asteptati luni intregi pana postez un nou capitol. Am de gand sa fiu mai activa la cartile mele, si tot vara asta am sa ma apuc sa rescriu Year 2079. Nu am sa fac schimbari mari – poate am sa sterg cateva scene neimportante – deci nu e nevoie sa reciteasca nimeni intreaga carte. 

Daca se poate, nu vreau sa vad comentarii despre cand o sa fie Harry si Kara din nou impreuna. Poate unora li se pare plictisitoare cartea daca Kara si Harry nu sunt mereu impreuna, dar eu una nu vreau sa scriu o poveste numai depsre Harry si o fata; vreau sa aduc mai multe personaje in centrul actiunii si vreau sa fac lucrurile cat mai interesante. Plus ca ce s-a intamplat in aceste capitole unde Kara si Harry au fost separati are mai multa importanta pentru intreaga poveste decat credeti si o sa intelegeti in capitolele viitoare de ce.

Jan o sa fie jucat de Miles McMillan, apropo.

Ca intotdeauna, as vrea sa va aud parerile si ar fi minunat daca puteti oferi si un vot. Citire placuta. xx 

• • •

Mi-am fortat ochii sa nu se largeasca la vederea celor trei fete; chipurile lor, odata atat de familiare, acum pareau sa apartina unor straine. 

"Ce cautati aici?" Vocea mea a sunat mult mai aspra si surprinsa decat am intentionat.

"Le stii?" Chloe a intervenit confuza atunci cand Clody, Amber si Kate au intarziat cu raspunsul lor. Dupa expresiile inghetate ca mastile pe chipurile lor pot spune ca erau la fel de surprinse ca si mine, cu toate ca nu la fel de nemultumite.

Dar nici nu au un motiv sa fie nemultumite sa ma vada. Nu sunt eu aia care l-am abandonat cand au avut nevoie de mine. Nu eu le-am fortat sa intre intr-o casa locuita in cautare dupa mancare cu toate ca pericolul si riscul erau prea mari. Mi-au spus ca o sa ma astepte la locul ales cand―daca―am sa ma intorc, dar ele nici nu s-au obosit sa ma astepte. Stiau ca daca am sa intru in casa aia puteam la fel de bine sa ma considere moarta sau aruncata inapoi in Temnita. Cuvintele din ziua aia spuse de Clody―ca o sa ma astepte―se auzeau prin mintea mea de parca totul s-a intamplat ieri. Degeaba mi-a oferit Harry sansa sa fug cand m-a gasit in bucataria lui, pentru ca atunci cand am mers unde fetele mi-au spus ca o sa ma astepte tot ce am gasit a fost un loc gol. Nici un suflet nu era prin preajma langa mica stanca unde ma asteptam sa le gasesc. Eram singura, iar acel sentiment de frica si disperarea pe care l-am avut cand am realizat ca m-au parasit a ramas in mine din ziua aia pana acum. M-au tradat asa cum eu nu le-as fi tradat pe ele vreodata. 

Am dat sa fac un pas furios in fata, dar o mana imaginara m-a oprit si m-a tinut in loc. Poate m-au lasat  in casa aia cu impresia ca am sa fiu moarta in cateva momente sau prins de Guvern, dar nu asta s-a intamplat. Nu am pierdut nimic prin a intra in casa aia―am castigat mai mult decat o sa poata castiga ele vreodata intr-o viata intreaga. 

O parte mare din mine nu o sa le ierte ca m-au tradat, dar o parte mica e recunoscatoare. Daca m-as fi intors la locul nostru in ziua aia iar ele ar fi fost acolo sa ma ajute, atunci Harry nu m-ar fi gasit mai tarziu prin padure de una singura. Nu m-ar fi adus inapoi in casa lui si nimic din ce exista acum intre noi doi nu ar fi existat daca nu as fi fost lasata in urma de ele.

"Kara," Am simtit o mica atingere peste umarul meu si dupa voce usor ragusita mi-am dat seama ca era Adam. "E totul in regula? Cine sunt fetele astea?"