M-am obișnuit sa ador o iubire care m-a ucis .M-a facut sa ma sting pe dinauntru ...sa-mi pierd flacara vietii ce ardea cu vapaie in mine.Ochii aia caprui si profunzi ...Niciodata nu as fi bănuit ca pot ascunde cele mai intunecate secrete si intentii.N-am realizat ca se hraneau cu fericirea mea si ma lasau lipsita de vlaga .Simteam doar dependenta si iubire neconditionata pentru fiinta ale cărui buze erau portale catre alte lumi ...Lumi in care ma pierdeam pe mine ,imi pierdeam gandurile ,simturile ..eram ca intr-o continua cadere in gol,atat de placut si fara sfarsit parca.Insa m.am izbit de realitate si inima a inceput sa mi se ciobeasca ,sa ma doara .Sa ma doara figurat si propriu.Ochii caprui sa fie din ce in ce mai intunecati,lipsiti de expresivitate ,de viata parca ... Deveneau ochi de demon .Cu toate astea ,ii adoram ,nu puteam rezista fara mangaierea lor.Ma masurau din cap pana picioare ,ma alintau cu priviri reci si fixe,dispretuitoare. Imi racoreau sufletul ce ardea de dorinta .
S-a apropiat de gatul meu si mi-a trecut un val de aer cald pe suprafata lui,trasmitandu-mi un tremur placut pe sira spinarii.M.a prins intr-un mod agresiv de solduri si m-a muscat cu putere de umar.Ma durea ,ma inmuiasem ,dar era o durere placuta .Era un lasa-ma dar mai vreau.Respiratia mi se intetea si fiecare muschi din corp mi se incordase .Eram intr-o stransoare ce imi oferea atata cruda placere si atata durere binefacatoare.Mi- a dat drumul si M.a lasat sa cad usor pe scaun .L-am privit si nu ma asteptam la o privire mai dispretuitoare ca cea pe care mi-o arunca .
-Credeam ca ma iubesti ,graiesc cu teama si nesiguranta .
Ridica din spranceana.Nu ma asteptam sa imi zica ceva .Era rece.Mai rece decat un cadavru si cu inima mai rece decat a unui vampir.Cu toate astea isi fixa ochii intunecati catre mine :
-Si crezi ca nu te mai iubesc?
De obicei era tacut cand venea vorba de noi si de dragostea dintre noi.Ma blocasem.
-Nu stiu ...i-am raspuns cu ezitare.
-Ba da ,stii!Spune
Regretam deja ca adusesem vorba de asta.Trebuia sa o intorc cumva .
-Nu mai conteaza ...Chiar nu conteaza acum.
-Daca tot ai deschis subiectul ,spune.
Era din ce in ce mai nervos.Mi.era teama de urmatoarea mea replica ,mereu imi ieseau numai prostii din gura.Si gandeam si gandeam ce zic si nu imi venea numai ce am pe suflet sa zic.
-Hai,spune de ce crezi ca nu te iubesc? Ma repezea.Nu stiam cum sa formulez sa nu sune prost.Intr-un final am hotarat sa tac.Sa nu zic nimic .Am plecat capul.Mi l.a ridicat brusc apucandu.ma de barbie.Contactul cu ochii aia blanzi si rai simultan ma speriase.Am inceput sa plang .
-De ce plangi?ma intreba.Esti nebuna?Zi!
Tacerea mea il enerva mai rau.Dar teama de a nu vorbi gresit ma sufoca ,parca o aveam incolacita de limba .
-Ce proasta esti!mi-a zis in scarba impingandu-mi capul pe spate cu ura .
Lovitura veni ca un impuls care ma facu sa imi dau drumul la gura
-Stii bine ca este vorba de fosta ta prietena.Tot pretinzi ca ai uitat-o si ca urasti ,dar cu toate astea vorbesti cu ea,ii ceri ajutorul,a fost la tine...Credeam ca ma pretuiesti mai mult decat pe ea si acum ca esti cu mine , o vei uita complet,ca te vei concentra doar pe mine ,dar o tot implici iar si iar si imi reprosezi ca nu sunt precum ea...
-Pleaca acasa,te rog.Imi sopti mai mult.Stiam ca nu voia cu adevarat sa plec ,dar mi-o spunea de nervi.Cu toate astea M.am ridicat brusc,m-am incaltat si am plecat neprivind inapoi.Am iesit din scara blocului plangand.Am pasit pe aleea plina de frunze stacojii fara sa intorc macar coada ochiului.Chiar si asa ,de acolo de sus de la fereastra cei doi ochii caprui,umeziti si ei de puterea falsei mele indiferente,ma urmareau atent cum ma topesc printre blocuri si copaci.Mergeam incotro ma duceau picioarele.Mintea mea era inecata in ganduri ,iar inima se scalda in dezamagire.Fetita inocenta cu ochii negri isi plangea din nou de mila.Regrete pentru comportamentul meu introvert,regrete pentru alegerea persoanelor gresite,regrete pentru increderea in dragoste adevarata.Tot ce e frumos vine si pleca .Inocenta ma bagase in impas.Atat de naiva sa cred ca niste ochi caprui imi pot lumina zilele si trata depresia aflata deja intr-o stare atat de grava .Eram doar un copil micut ,ratacit intre oameni rai,impresii gresite si etichete prost puse.Am suspinat adanc,atat de adanc incat ramasesm aproape fara aer.Nu aveam habar ce alegeri ar fi potrivite si ce greseli n-ar trebui facute .Imi parea rau ca plecasem ,ca lasasem in urma un suflet plin de iubire dar invesmantat in ura .
Am scos telefonul din buzunar si am dat sa il sun chiara daca nu aveam cea mai mica ideea ce as fi putut sa zic.Imi era rusine sa ii mai vorbesc.Ma comportam ciudat .Sigur avea o impresie proasta si cel mai rau,nu mai avea interes pentru mine.Vorbea des cu alte fete ,il preocupau mai tare alte activitati ,iar eu ramaneam singura ore intregi ,cu plictiseala pe post de aer ,asteptand sa dea un semn de viata .Cu toate ca dadeam vina pe mine,nu stiam unde ,cum si cat am gresit si bine inteles ni stiam nici cum sa repar .Am bagat telefonul inapoi in buzunar si mi-am sters lacrimile fierbinti de pe fata."Probabil ii e mai bine fara mine",am gandit.
Imi zisese deja ca nu pot sa ii ofer viata pe care si-o doreste.Eram atat de nefolositoare pentru el si pentru oameni in general.Problema mea? Nici pana azi nu stiu ...Probabil nu ii placea ca sunt prea copilaroasa,dar pana sa ma maturizez ,mai am de pierdut persoane importante din viata ...Am parcurs cu repeziciune stradutele intortocheate pana acasa.Ameteala pusese stapanire pe mine iar capul durea din ce in ce mai tare,lacrimile curgeau mai repede.
Am ajuns acasa mai repede decat ma asteptam.Am intrat glont in camera mea ,m.am aruncat in pat si am imbratisat ursuletul primit cadou de la el .Parfumul,amintirea,iubirea pentru el,au dat drumul unui lung suspin si un urlet de durere ... Copil fiind ,aveam probleme de oameni mari.Dragoste imi dadea batai de cap ...M.am strans ghemotoc cu ursuletul in brate si am ramas asa ore.. Privind in gol,nestiind ce face,ce va face...Daca va exista o alta sau eu sunt unica lui copila inocenta...
CITEȘTI
Invizibila
Random"I was in the darkness and darkness I become " Viata poate fi uneori foarte complicata,iar multi dintre noi nu stim cum sa ii tinem piept si ne lasam transformati in sclavi ai propriilor noastre vise neimplinite si pierdute in durere,suspine,depr...