Black Incognito

1.

In mijlocul noptii, lacul isi aseaza linistit valurile ce vin si se izbesc cu putere de pontonul vechi si uscat din lemn. Cu fiecare pas ce scurteaza distanta dintre ea si apa intunecata in care luna si oglindeste, trosnitul blanilor putrede si mirosul de apa statuta persista din ce in ce mai mult.

Imbracata doar intr-un maieu alb si o camasa legata de mijloc pentru a ascunte lenjeria intima din dantela neagra, tanara isi fixeaza privirea inspre largul lacului cu mainile incrucisate la pieptul destul de generos. Doua puncte destul de accentuate iti pot fura din start privirea si transformand-o intr-una flamanda. Sfarcurile pronuntate din cauza adierilor vantului sunt si mai ridicate de la piercingurile ce potenteaza marimea acestora.

Tatuajele stridente de pe trupul destul de bine lucrat creeaza un miraj din departare al pradatorilor insetati.

Parul negru ii zboara salbatic si ii adaposteste nitel din trup. Dintr-o miscare, tanara se aseaza in fund cu picioarele in apa sloi, comparativ cu temperatura corpului ei, o arsita naucitoare ce porneste din interior. 

O durere de cap ii da tarcoale de cand a pus mana pe sticla cu alcool maroniu ce regreta ca a lasat-o pe veranda cabanei din lemn. Isi musca involuntar buza si scanceste cand simte durerea de la piercingul din limba, poate prea mare...

Se pare ca dusul pe care-l facuse cu cateva ore inainte nu ii calmase nervozitatea, iar acum, singurul lucru ce ar putea-o salva e sa-si dozeze nebunia si mai mult. Se ridica rapid in capul oaselor si cu ochii stransi, sprancenele incruntate, isi arunca camasa in spate si isi face avant in apa primitoare.

Presiunea din interior pare ca se opreste pentru o secunda cand face cunostinta cu temperatura total neprimitoare si se adanceste si mai mult, cu toata greutatea pana cand atinge cu varful picioarelor fundul apei.

 In mintea ei tulbure, nu se invarte decat trecutul ce a determinat-o sa fie acritura de acum, ceea ce a transformat-o.

Presiunea ce ii apasa pieptul pare ca se leaga ca o liana de gatul firav si ademenitor al ei si ii transforma culoare usor maslinie intr-una rozalie. Nevoia de aer ii pulseaza tamplele si printr-o miscare lina a picioarelor aerul rece de afara isi face resimtita prezenta in plamanii fortati. Cu respiratia precipitata, priveste in jurul ei, de parca n-ar stii ca nu se afla nimeni pe malul celalalt, nimeni in afara de ea. Aburii ce se ridica de pe intinderea de apa si lumina orbitoare a lunii ii provoaca o stare de discomfort si paseste spre malul ce se afla la cativa metri. 

Cu parul lipit de corp si maieul ce arata mai mult decat acopera, iese precum o zeita din apa si fiecare muschi ii zvacneste incordat la fiecare pas mult prea apasat.

Se contracta de sus pana jos, lasand la iveala pulpele solide si abdomenul plat si parca ar sta incordat in fiecare clipa. Ajunsa pe veranda cabanei din lemn, locul in care si-a ascuns in ultimii doi ani viata , apuca un prosop de pe balustrada si se opreste in fata cabinei de dus, aruncand cele doua obiecte vestimentare la picioare. Tremurul ce ii pusese stapanire pe corp, pare ca o electrizeaza cand jetul de apa calda pare fierbinte si ii provoaca un geamat de frustrare. Mirosul fragilor este imposibil de inconfundat, imbracandu-i pielea catifelata si tatuata de pe maini si abdomen.

In urma cu trei ani

-Silvana! glasul meu acopera agitatia din jur si ii fac semn spre masina din directia mea ce indica lipsuri.

Cu privirea la mine, aproba si face semn discret spre soferul automobilului fara faruri.

-Buna seara, actele la control!

Cu un zambet parsiv ma rotesc spre soferita ce gonea pe autostrada ca o maniaca si ii scriu amenta, fara a pune la suflet insistentele ei, chipurile de scuze si abia cand rasufla uimita o privesc in ochii verzui si ii inmanez fisa si o atentionez sa ramana pe loc pana si actele ii vor fi inapoiate.

Cu privirea roata spre coloana de masini ce merg regulamentar in ultimul timp, ma indrept spre masina de politie si tresar in timp ce ii inregistrez amenda.

"Trei apeluri pierdute Rowan."

Fara a sta pe ganduri, sting dintr-o miscare mobilul si trantesc usa in urma mea.

-Actele dumneavoastra! Conduceti prudent pana acasa, domnisoara!

Un sir de injuraturi se aude dincolo de geamul inchis al masinii si imi indrept atentia spre alti soferi.

Pulsul mi se zbate din ce in ce mai nebun si imi duc o mana la ceafa in speranta ca senzatia de greata combinata cu anxietate par sa imi joace feste iarasi.

-Esti cam palida.

Imediat vine si observatia colegei mele de tura si afirm printr-o miscare a capului.

-Rutina zilnica...murmur si imi umezesc buzele privind inspre farurile orbitoare ce se apropie.

-Ni se termina tura in douazeci de minute, vrei sa plecam?

Ca drept raspuns, scot cheile din buzunarul gecii albastrui si deschid usa. Odata ce intru inauntrul masinii, rotesc cheia in contact si pornesc la cot cu celelalte masini in timp ce statia porneste automat. Ii las cuvantul colegei mele si accelerez tacuta pana cand scot cheia din contact si las masina in curtea sectiei de politie.

Ii pasez cheile Silvanei si fug spre masina mea. Ca de fiecare data, tremurul de emotie si golul din stomac se amplifica cand opresc in fata casei si maresc ochii cand o pereche de faruri se opeste lang mine.

Masina lui Rowan.

Cu privirea inca spre corpul ce iasa din masina gri, imi insfac telefonul de pe bancheta si parasesc masina, intalnindu-i privirea. Insetat de dorinta, din doi timpi si trei miscari ma cuprinde in bratele lui mari, facandu-ma sa imi pierd glasul doar cand buzele noastre prind acelasi contur si 

ne hranim unul pe celalalt.

Dorinta mea de aer ii provoaca un marait animalic ce imi fac pielea sa se increteasca inca de la prima nota. Cu mana dreapta impinge usa masinii mele si ma atarna de bratul sau incghitindu-mi fiecare rasuflare infometat. Doar mirosul de portocale imi indica ca am pasit imbratisati inauntrul casei si sfarsesc aruncata pe pat. 

-Vezi ce patesti daca imi mai inchizi telefonul...

In prezent

Apa ce face simfonie in cabina de dus ma trezeste din reverie si o opresc in timp ce deschid usa aburita. Urmele de apa ce se imprima pe parchetul din camera de la etaj duc pana in dreptul patului de unde imi imbrac halatul si ma asez zgomotos, lasandu-mi parul ud sa se odihneasca umed pe cearceaful alb de matase.