Baiatul perfect, ce mi-a cucerit inima cu un simplu gest, parca intrase in pamant, era de nerecunoscut. Conversatiile interminabile s-au redus la cateva pe zi, lucrurile se schimbasera mult, asa ca am ales, usor-usor sa ma indepartez, lasand loc unei persoane mai bune. Racirea asta nu a durat mult deoarece vara aceea am fost tot la prietena mea. Inevitabil ne-am intalnit, ne-am impacat, iar apoi nu a mai raspuns la telefon ceva timp, am luat-o ca pe o despartire, insa iar ne-am impacat, toata vara asa am tinut-o, a fost un joc de-al lui, pana cand a aparut si despartirea definitiva.
*flashback*
Era o seara calda de vara, urmam sa ma duc acasa si sa ma gandesc la tot ce se intamplase in acea vara, prietena mea ramasese cu iubitul ei, in timp ce eu mergeam agale pe drum, insa ceva straniu parca imi cuprinse inima, un sentimemt brusc de frica, in timp ce in spatele meu zaresc o silueta bine facuta, nu m-am panicat, putea sa fie o persoana cunoscuta, ceea ce mi-a facut inima sa bata era ca mergea cu capul in jos si gluga in cap.
M-am oprit dupa ceva timp, vrand sa pun capat acestui joc infricosator, imi pun in gand sa ma intorc la tip si sa-l demasc. Totul a mers perfect pana cand in fata mea apare el, da, el. Am impietrit... Pana la urma am hotarat impreuna sa facem o plimbare in toiul noptii, era asa romantic, dar nu... noi eram despartiti. A incercat sa imi faca cateva avansuri la care corpul meu a raspuns instinctiv, doar ca era diferit, inainte de plecarea lui, l-am strans puternic in brate, inima spunandu-mi sa nu-i dau drumul pentru ca va fi ultima imbratisare...si...ei bine...asa a fost.
*end flashback*
