Prolog

22 2 0
                                    

Ajungem sa fim persoane care am jurat ca nu vom fi niciodata.Am jurat ca nu voi lasa viata sa ma doboare.Am jurat ca nu voi fi ca ceilalti care dupa o despartire trec la lama si cutit dar iata-ma aici,scufundandu-ma in lacrimi si in amintiri.Merita? Merita sa suferim pentru cineva caruia nu-i pasa?Cu siguranta nu,dar inima mea nu vrea sa inteleaga ca el nu e al tau.E al ei.Am sperat,am visat,fiecare are dreptul la asta nu? Dar se pare ca eu nu.E nu am dreptul de a fii fericita.Ei bine,cel putin nu cu el.Credeam ca imi gasesc fericirea in imbratisarile lui si in mangaierile lui.Dar el,si-a gasit fericirea in alta persoana si aceea persoana nu sunt eu.
--------------
E prima mea carte.Incerc sa o fac ceva mai diferita de restul.Astept comentariile voastre :)

AdolescentaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum