Probabil va intrebati de unde ma stia domnul Ratchett. Ei bine, cand am intrat la acest liceu, clasa mea a primit exact sala in care predase proful in ultimii sai ani, inainte de pensionare si de orele din beci. In timpul orelor de matematica, se mai deschidea usa salii de clasa, scartaind misterios, insa intotdeauna puneam vina pe faptul ca era o usa veche din lemn lacuit si re-lacuit, cu balamale originale din 1975. Si da, am fost chiar olimpica la matematica in gimnaziu, dar am renuntat pentru ca nu-mi simteam locul, si-am ales medicina. Profesorul de la clasa din liceu a tot incercat sa ma ispiteasca cu fel de fel de probleme pe care atunci cand reuseai sa le rezolvi, erau ca un drog bun: te faceau sa mai vrei, mai mult si tot mai mult.
Iar de tipul de care vorbea? Il cunoscusem cu vreo 3 saptamani inainte de-al cunoaste pe Derek, la o tabara ce se tinuse in orasul nostru. De prima data cand l-am vazut m-a atras ceva inspre el, avea ceva special, si nu-mi dadeam seama ce. "Se vede ca n-ai avut prieten pana acum, ti se urca hormonii la cap din orice tip dragut e in aceeasi sala cu tine. Termina!" imi spuneam mereu, inclusiv atunci. Reusisem sa obtin cateva drumuri spre casa cu el, seara in liniste, pentru ca nu voia sa patesc ceva. Era asa dulce, cu ochii lui mari si caprui...dar tabara a luat sfarsit, si odata cu ea s-au dus si sperantele mele cu Roonie...
E putin ciudat sa fiu cu un tip si sa ma gandesc uneori la altul...dar hey, nu sunt nici prima si nici ultima care face asta.
Era atat de dulce...Roonie...
