Lucia

4

"Mi-am deschis ochi încet,uitându-mă curioasa în jur.Nu mai eram în camera mea,eram în școală părăsită. M-am dus și am intrat în clasa de ieri.Era omul cu gluga pe cap ,se uita la bine și zâmbea malefic.
-Ai ajuns în sfârșit!
-Ce vrei sa spui??
-Te așteptăm, privește! !A arătat cu degetul spre coltul camerei.O lacrima a căzut repede din ochiu, meu ,atât de repede ca nici nu mi-am dat seama.In atat cel colt stăteau morți prieteni mei.Maria,Alex și Lucas .Toți erau morți. Fără să-mi dau seama șiroaie de lacrimi au început sa curgă din ochi mei .Nimeni nu ma mai opri din ce aveam în cap atunci.Am luat un cuțit de pe o banca și întoarsă cu fata spre omul cu gluga i l-am înfipt în spate.Dar nu mi-am dat seama ce făcusem, m-am uitat atenta la fata acelui om,era tatăl meu. Am început sa tip disperata în speranța că cineva ma va găsi. Am început sa plâng și m-ai tare."
-Lucia!!Lucia nu mai plânge! !
-Mama,tata???spun eu conștientizând ca fusese doar un vis.
-Da??de ce plângeai în somn,ce sa întâmplat scumpo????
-Offf mama,de-ai ști.Ii spun eu strângându-l de gat pe tata.
-Bine,pai noi te lăsăm, schimbate și vino jos ,bine??
-Bine.
Ma dau jos din pat ,fiind încă traumatizata de visul meu