Contesa

Capitolul 1.

-Vin imediat! Spuse Sabine privind cu dragoste in ochii barbatului care, de peste patru saptamani, era pentru ea lumea intreaga. Se apleca si il saruta. Nu dureaza mai mult de un minut.
Contele Holger von Dreesen prinse pumnul sotiei si il desfacu. Vazand monedele de o marca, zambi.
-Se pare ca te pregatesti pentru o discutie mai lunga, spuse, apoi privi in jur pe strada plina de lume din centrul Hamburgului. Te voi astepta pe terasa aceea, bine?
Sabine aproba inclinand din cap si alerga spre cabina din capatul strazii. Forma cu emotie numarul vilei din Berlin si se ruga sa-si gaseasca acasa macar una dintre surori. Trebuia sa le spuna cat mai repede vestea cea mare.
-Alo!
Tresari de bucurie auzind vocea surorii sale.
-Angela! Acum m-am intors din America, vacanta a fost extraordinara. Te sun din Hamburg si deocamdata nici nu ajung acasa, pentru ca nu voi mai locui cu voi.
-Oh, Sabine, ma lasi fara glas.
-In America m-am intalnit cu cel mai minunat om din lume!
-Ce-ai facut?! Intreaba mirata Angela.
-Numele lui este Holger, contele Holger von Dreesen.
Rasul Sabinei umplu cabina.
-Acum sunt contesa Sabine von Dreesen si vom locui pe domeniul lui, langa Hamburg.
-Da?...
Vocea Angelei era ragusita.
-Dragoste la prima vedere. Holger lucreaza la o banca, aici, in Hamburg. Are cu noua ani mai multi ca mine, treizeci si sapte mai precis, si arata fantastic de bine. Angela, ma auzi?
-Da, raspunde sora sa, cu voce slaba.
-Acum suntem in drum spre casa lui -Sabine se corecta razand- casa noastra.
-Aham...
-De ce nu spui nimic? Sabine observa ca Holger isi priveste ceasul si ii facu semn ca termina imediat.
-Angela, acum trebuie sa inchid. Te sun in curand. Cred ca esti de acord ca dragostea si fericirea conteaza cel mai mult in viata, nu? Eu le-am gasit acum pe amandoua! La revedere, saruta-i pe toti din partea mea!
-La revedere!
Sabine lasa receptorul, lua restul si se indrepta spre cafenea.
-Deci, au fost acasa surorile tale? intreaba Holger. Ce-au spus?
Plati, se ridica de la masa si se indrepta spre iesire.
-Am vorbit cu Angela, raspunse Sabine incercand sa-si sincronizeze pasii cu ai barbatului. De fapt, nu mi-a spus prea multe.
Holger ii stranse, zambind, mana.
-Cand sa spuna, iubito? Te-am urmarit. Ai vorbit intr-una, draga mea.
Sabine se opri pentru o clipa.
-Angela parea putin surprinsa.
-Nu inteleg de ce.
Ochii barbatului straluceau. Ea mangaie chipul omului care, de la prima intalnire intr-un hotel din New-York, i-a schimbat viata. El ii prinse mana si incepu sa-i sarute degetele unul cate unul. Brusc, in spatele lor se auzi un zgomot. Holger se intoarse trezit parca din vis si il privi pe barbatul din fata lui, de vreo cincizeci de ani, in costum gri, aflat langa usa deschisa a unei limuzine negre.
-Ah, dumneata erai, Dupoldinger.
-Ma bucur ca v-ati intors, domnule conte, rosti barbatul cu accent bavarez, zambind larg. Fara dumneavoastra aici e plictiseala mare.
-Multumesc!
Holger isi lasa mana pe umarul Sabinei.
-Draga mea, sa ti-l prezint pe Ernest Dupoldinger, ajutorul meu in toate.
-Domnule Dupoldinger..., incepu Sabine, dar barbatul o intrerupse.
-Va rog, nu-mi spuneti domn! Nu sunt decat valetul domnului conte.
Sabine simti ca poate avea incredere in acest barbat jovial si sincer.
-Cu dumneata, sotul meu este sigur pe maini bune.
Sabine era, ca de obicei, foarte directa.
-Sotul dumneavoastra?
Valetul facu ochii mari.
-Dumneavoastra si domnul conte...v-ati casatorit?
-Se pare ca am reusit sa-l surprindem pe domnul Dupoldinger, spuse Holger zambind larg si o conduse pe Sabine in masina, dupa care urca si el.
Dupoldinger urca la volan clatinand din cap si se intoarse spre cei doi, privindu-i cand pe unul, cand pe celalalt si, pe chipul lui, aparu un zambet bland.
-Ei, asta e situatia, permiteti-mi sa va felicit! Doamna contesa nu mi-a spus nimic depsre asta.
Holger isi drese glasul.
-Mama nu stie inca nimic.
-Atunci, va avea, cu siguranta, o mare surpriza.