Contesa

Capitolul 2.

"-Mama nu stie inca nimic.
-Atunci va avea, cu siguranta, o mare surpriza.''

Dupoldinger se intoarse si porni masina.
Sabine observa ca, desi nu-i disparuse zambetul de pe buze, pe frunte ii aparura cute. Deveni nervoasa.
-Poate ar fi fost mai bine s-o anuntam, in scris sau telefonic, ii sopti lui Holger.
Barbatul ii lua mana fina intre palme si ii zambi linistitor.
-Ne-am inteles ca ii vom spune personal, nu?
-Da...si totusi..
Sabine amuti. Trebuia sa aiba incredere in Holger, care era conving ca mama lui se va bucura ca a gasit o fata atat de frumoasa si de cumsecade.
La urma urmei, Holger trebuie sa-si cunoasca propria mama, Sabine, inafara ca e vaduva, nu stia mare lucru despre ea. Cam putine informatii despre soacra cu care va sta sub acelasi acoperis... Foarte multe nu stia nici despre barbatul cu care se maritase, dar il iubea cum n-a iubit pe nimeni. S-au cunoscut in vacanta, intr-o ambianta placuta si lipsita de griji. Oare cum o fi Holger in viata de toate zilele?
Inima Sabinei isi inteti bataile. Datorita acestei casatorii a ajuns departe de Berlin, la Hamburg. Era speriata si ii veni sa sara din masina si sa se intoarca repede acasa, la vila cocheta unde locuiau surorile ei, in care se simtea in siguranta...insa, fara Holger... Acest gand o facu sa-si revina brusc. Nimic nu poate fi mai rau decat o viata fara Holger! Nici chiar viata alaturi de o soacra. Zambind, isi lasa capul pe umarul lui.

***
Douazeci de minute mai tarziu, imaginea mosiei si conacului ii spulberara orice teama.
-Asta-i mosia? intreba uimita in timp ce coabora din masina.
Printre niste copaci seculari aparu o casa cu doua etaje, construita din caramizi rosii. La ferestre se vedeah jaluzelele verzi, iar in fata lor, lazi cu flori, ce aratau ca o adevarata cascada purpurie. Si curtea era plina cu flori, iar aerul proaspat era, ca intotdeauna in luna mai, plin de miresme.
-Da, aceasta este, spuse Holger cu mandrie.
-Dar asta nu-i casa, ci un orasel intreg, spuse Sabine vazand constructiile care inconjurau cladirea principala.
Erau garaje, suri si locuinte ale personalului.
-Pai, pe asemenea mosii, mai curand se toarna filme, decat sa se locuiasca.
Holger ii atinse bratul.
-Te rog sa nu-i spui asa ceva mamei mele, nu-i plac glumele de acest gen.
-Cine a spus ca e o gluma? intreba Sabine aratand cu mana tremuranda spre grajd. Aici se afla faimoasele vaci care dau atat de mult lapte?
Holger inceou sa rada in hohote si nici chiar valetul nu-si putu retine un zambet.
-Acolo se afla caii de curse, faimosi si ei in lumea intreaga.
Holger ii imbratisa umerii.
-Hai s-o salutam pe mama!
Sabine ar fi dorit sa spuna ca nu se afla intr-o dispozitie potrivita sa-si intalneasca soacra. Mosia a avut asupra ei un efect covarsitor, dar la ce sa se astepte din partea stapanei casei?
Raspunsul la aceasta intrebare nu intarzie. Cum intrara pe poarta aparu contesa.
-Holger! Bine te-ai intors acasa! Cum a fost in vacanta? Glasul ei amuti. -Ai adus musafiri? Ce dragut din partea ta!
Sabine se gandi ca doamna ar fi putut spune cu acelasi glas plin de politete si ''Du-te dracului!''. Ar fi sunat la fel de civilizat. Dar Henriette von Dreesen n-a rostit niciodata asa ceva. Si probabil nici n-a gandit.
Holger porni spre ea si o saruta.
-Ce faci, mama? Da-mi voie sa ti-o prezint pe Sabine.
In fata ei se afla o femeie foarte eleganta, de vreo saiseci de ani, cu parul blond, care o privea cu ochi inteligenti si ii zambea politicos.
-Mama... Holger o impinse in fata contesei. Sabine si cu mine...ne-am casatorit in America.
Mana contesei se opri si se retrase repede.
-Va-ti casatorit? intreba uimita. Asta...da surpriza!
Sabine observa ca femeia isi revine cu greu. Se facu liniste. Tanara se folosi de ocazie ca sa spuna si ea ceva.
-Surpriza nu e termenul cel mai potrivit, spuse gasind putere sa si zambeasca. Viata mea s-a schimbat foarte mult in ultimele patru saptamani.
Contesa Henriette zambi cu sila.
-Da, inteleg la ce va ganditi...sa mergem sa bem o ceasca de cafea.
Sabine strangea mana lui Holger in timp ce mergeau in urma contesei. Remarca doar in treacat eleganta casei, care facea dovada unui gust rafinat. Nu era asa cum ii povestise Holger, doar o simpla mosie de provincie. Camerele erau mobilate cu mult gust, pe pereti de aflau picturi valoroase, iar pe jos, covoare groase de lana.
O fata in costum negru cu sortulet alb le servi cafeaua.
Fara sa vrea, Sabine compara aceasta ambianta cu haosul din vila ei de la Berlin. Acasa domnea voia buna, totul era in miscare, pe cand aici - doar liniste si eleganta.
-Zahar doriti?
Sabine tresari si se trezi in fata ochilor cercetatori ai soacrei.
-Da, va rog.
Lua ceasca din mana contesei. Auzi ca prin ceata povestea lui Holger despre lor din New-York.
-... dupa trei zile am fost sigur ca o iubesc pe Sabine.
O privi zambind si ea ii raspunse la zambet.
-Si daca tot ne-am dus la Las Vegas, ne-am casatorit acolo.
Mama incrunta putin din sprancene.
-Cateva zile petrecute impreuna in Las Vegas nu pot constitui un motiv intemeiat pentru o casatorie, rosti cu raceala. Ati fi putut sa va multumiti doar sa vizitati impreuna cazinourile.
-Cand o vei cunoaste mai bine ma vei intelege, mama.
-Pentru asta, cred ca ar fi bine sa ma prezint.