Texas este un orasel mic in care mi-am trait copilaria si din care nu vreau sa plec niciodata. Dar din pacate, parintii mei s-au despartit acum cateva saptamani, iar eu va trebui sa ma mut cu scorpia de mama in New York, in timp ce sora mea, Bridge, va putea face ce vrea impreuna cu tata, aici, in Texas. Sora mea este mai mica decat mine cu trei ani, ceea ce o face " comoara" familiei.
" Annabelle!!!" aud vocea mamei ingrozitor de nervoasa care ma striga.
" Ce mai vrei?" spun pe un ton plictisit.
" Vreau sa ai bagajele facute pana maine la ora 13:00. Vom ajunge cu trenul pana la gara din New York, iar de acolo ne va lua verisorul tau Niall si ne va duce la vechiul meu apartament de pe vremea de cand eram studenta la Facultatea de Medicina Veterinara. De abia astept sa il revad, nu l-am mai vazut de asa mult timp!..Parca imi aduc aminte cand..."
" Mama, mi-ai mai povestit de 10 ori de azi dimineata povestea aia..nu incepe iar, te rog."
Mama e foarte vorbareata, iar daca se apuca sa povesteasca ceva, nici ca se mai opreste.
Nu prea ma incanta ideea ca ma voi muta. As vrea sa raman aici, impreuna cu tata si sora mea, dar din pacate asta e decizia judecatorului.
Ma intorc in camera mea, care este pe punctul de a deveni fosta mea camera. O gasesc pe Bridge pe pat plangand.
" Ce s-a intamplat, Bridge? De ce plangi?"
" Oh, Annabelle, nu vreau sa pleci." imi spune printre lacrimi.
" Nu plange, scumpa mea! Iti promit, voi veni in vizita cat pot de des..iar..iar in vacanta poti veni sa ne vizitezi si tu pe noi." ii spun eu, lacrimile nemaiputand ramane la locul lor.
Bridge vine la mine imbratisandu-ma strans si spunandu-mi ca ma iubeste. Si mie o sa-mi fie dor de ea si tata, asa ca imi propun sa iesim pentru ultima data la o pizza. Mama sunt mai mult ca sigura ca nu o sa accepte sa vina cu " boul" de tata, cum ii spune ea, asa ca nici nu ma deranjez sa o intreb.
Ma imbrac cu o pereche de blugi albi si o camasa in carouri, iar in picioare imi iau botinele mele negre preferate.
Eu, tata si Bridge ne urcam in masina, iar mama ramane acasa pentru a-si strange lucrurile. Seara se sfarseste destul de repede. Ne indreptam spre casa, unde mama deja doarme. Eu si sora mea mergem in camera noastra, iar tata va dormi in sufragerie.
Adorm destul de greu cu gandul ca asta este ultima mea noapte in casa asta. Cine stie cand o sa mai vin pe aici..Va trebui sa iau totul de la capat: casa noua, prieteni noi, liceu nou, oras nou. Si cine stie cu ce idiot vine mama acasa. Dar pun pariu ca asta nu se va intampla prea curand.
Ma trezesc pe la ora 10:00 si ma ridic din pat, o ameteala neobisnuita, luandu-ma pe nepregatite.
" Neata, scumpo!" imi spune mama cu un glas mai calm ca niciodata.
" Buna dimineata." ii raspund eu adormita.
" Sper sa faci ce ti-am spus. Nu vreau sa pierdem trenul."
" Mama, stai linistita, o sa ajungem la timp. O sa o rog pe Bridge sa ma ajute."
Urc in camera mea si incep sa imi fac bagajele. Nu o sa imi iau chiar toate lucrurile de aici, pentru ca voi mai veni in vacanta probabil.
" Heii, Annabelle! Vrei sa te ajut?"
" Sigur, scumpo."
Eu si sora mea terminam de impachetat si coboram jos, unde mama este gata, iar taxiul ne asteapta in fata casei.
Imi iau la revedere de la tata si sora mea. Asta dureaza ceva timp, dar mama nu sta in apa, asa ca poate sa astepte. Mama o imbratiseaza pe Bridge si ii da cateva sfaturi, iar cu tata da mana prieteneste ca si cum ar fi doar amici. ( dar din pacate asta sunt acum).
Urc in masina care ne asteapta de ceva vreme. In drum spre gara, telefonul mi-a sunat de cel putin 10 ori. Toti prietenii mei de care o sa imi fie foarte dor, m-au sunat pentru a-mi spune cat de mult ma iubesc.
Intr-un sfarsit ajungem in Gara de Nord. Trenul nostru este deja la linia 2. Ne urcam in ultimul vagon al trenului si ne facem comfortabile pana ajungem in New York. Drumul nu este atat de lung pe cat parea. Poate ca spun asta pentru ca am dormit aproape tot drumul. Ajungem in New York, unde il vad pe enervantul meu verisor, Niall.
" Matusaaaaaa!" tipa el, toata lumea uitandu-se acum la noi. Mama il imbratiseaza cu un zambet pe buze, iar eu aleg sa fac la fel.
" Cum a fost drumul?"
" Pentru mine a fost foarte bine. Am dormit tot drumul." spun razand.
" Ma bucur ca nu ati avut probleme. Acum haideti sa mergem la noua voastra casa."
Parca varul Niall e mai dragut ca niciodata. Inainte era un mare porc, s-a schimbat foarte mult.
" Preferati muzica rock sau usoara?"
" Prefer linistea. Multumesc oricum." spune mama.
" Ok..pai..am cam ajuns."
" O, doamne! Nu imi vine sa cred. Cartierul a ramas exact la fel. Tii minte dragul meu Niall cand veneam in acest parc impreuna cu mama ta? Imi e asa dor de acele vremuri..." lacrimile mamei nu sunt false, de data asta chiar plange..nu stiu de ce, dar plange."
" Nu plange, mama.." incerc eu sa o consolez.
" Nu..nu plang..mi-a intrat ceva in ochi. "
" Da, sigur..haide sa mergem in apartament acum."
" Eu nu o sa mai vin cu voi. Iubita mea ma asteapta in fata mall-ului de ceva timp. Va dau cheile si va descurcati. Matusa, in caz ca ai uitat, apartamentul e la etajul 8, numarul 69."
" Multumim pentru tot, Niall. Ne mai vedem." spune mama, iar Niall intra in masina.
Eu si mama ne indreptam spre noua noastra casa.
Odata ajunse in apartament, mama incepe sa planga din nou, spunandu- mi ca plange pentru ca isi aduce aminte de momentele frumoase din facultate.
" Mama, apartamentul asta e asa frumos. Eu mi l-am imaginat altfel. Nu pot sa cred ca e asa frumos. Si camera mea e atat de frumoasa. Ii sunt recunoscatoare lui Niall ca l-a renovat."
" Ma bucur ca iti place, iubita mea. Astazi trebuie sa mergem sa iti facem inscrierea la noul tau liceu."
" Oh, deja imi imaginez. Numai badarani si copii de bani gata."
" Nu e adevarat, scumpo..o sa iti placa."
" Daca spui tu..."
Heii. Sper ca va place cartea mea. Nu stiu daca sa o continui sau nu. Spuneti -mi ce parere aveti in comentarii. Pupicei :* :*
