Imperfect. [Louis Tomlinson & Liam Payne fan-fiction]

De ce tocmai acum?

- Nu pleca!

- Trebuie sa plec.

- De ce ma lasi aici? Nu ma face sa sufar.

- Simona, de asta depinde viitorul meu, al nostru!

- Sa inteleg ca celebritatea si idiotii aia cu care te-ai imprietenit inseamna mai mult ca mine? Stii ceva, Louis? Du-te dracului! Sper ca Harry The Idiot ala de care imi povestesti sa te iubeasca mai mult ca mine.

___

M-am trezit plina de sudoare. Iar avusesem acel cosmar tampit, de fapt, acea amintire tampita ce ia forma viselor in fiecare noapte. Da, sunt ranita de trei ani de zile! De trei ani stau si imi plang in pumni pentru ca persoana pe care o iubeam cel mai tare m-a abandonat, m-a lasat balta pentru o adunatura de ratati. Va intrebati despre cine este vorba? Este vorba despre Louis Tomlinson din One Direction. Il detest pe el, detest One Direction si tot ce tine de ei.

M-am ridicat lenesa din pat si am rememorat visul. Louis, cand a plecat, a vrut sa ramanem amici, sa vorbim in continuare. El spunea ca ma iubeste si ca o sa-mi fie alaturi mereu dar.. unde a fost el cand tata mi-a spus ca eu nu mai sunt fiica lui si cand mama a incetat sa ma mai asculte si sa ma mai inteleaga? El era cu idiotii lui prin mai stiu eu ce bar si nici macar nu-si facea timp sa-mi dea un mesaj gen "Esti in regula?".

Am sunat-o pe Corina cu speranta ca e treaza si o pot convinge sa vina sa-mi tina de urat.

- Mda.. i-am auzit vocea ragusita a  Corinei de la capatul celalalt al firului.

- Dormeai?

- Nu .. A incercat ea sa ma minta.

 - Stiu ca dormeai si scuze. Poti veni la mine? Nu vreau sa fiu singura. Iar l-am visat pe... Dar nu am putut continua.

- Nu-i pronunta numele. Vin acum. Te pup.

Dupa ce am inchis telefonul am soptit "Louis" ca o continuare  a propozitiei si am izbucnit intr-un ras isteric care in nici 10 secunde s-a transformat intr-un plans isteric. M-am prabusit langa usa de la  baie continuand sa plang. Nu stiu cat timp am stat asa dar stiu ca la un moment dat am auzit cum usa de la intrare se deschide si se inchide, dupa care am vazut-o pe Corina.

- Hei! Am inghetata si ciocolata si multa cola si ti-am luat si tigari. Vezi? Ti-am luat tigari. Nu-i asa ca sunt cea mai buna prietena ever? A spus ea cu un zambet dulce pe fata.

Am zambit cand am auzit tigari. Corina mereu ma cicalea sa ma las de fumat dar stia ca in asemenea circumstante, sa fumez era singura modalitate prin care ma puteam calma.

- Esti cea mai buna. Am spus eu.

- Haide, Simona! Cativa pasi pana pe canapea nu sunt chiar asa de greu de facut. Zise ea.

M-am ridicat cu greu si m-am instalat pe canapea. Corina deschisese televizorul pe un film siropos, adusese lingurite, pahare si o scrumiera. Am luat o tigara, am aprins-o si am tras cu sete din ea.

- Vrei?

- Nu. Stii ca acum nu-ti spun nimic legat de fumat doar pentru ca .. dar s-a oprit. Corina nu a mai continuat cu nimic.

- Ce e cu filmul siropos? Am intrebat.

- Am zis si eu ca o sa incercam metoda "americana" de trecere peste despartiti.

- Esti dusa. Nu a mers nici o metoda timp de trei ani si acum.. ce crezi? Ca metoda asta o sa mearga? Am zis eu mai mult sau mai putin amuzata.

- Speram sa mearga. Apropo.. ghici cine vine in Manchester. Cine crezi ca o sa concerteze aici? Intreba ea.