Imperfect. [Louis Tomlinson & Liam Payne fan-fiction]

Unchiul Horan.

Stiti cum se zice ca ce e bine si frumos nu dureaza prea mult? Ei bine asa s-a intamplat si asta seara. In timp ce ne continuasem "jocul de cantat" incepusera sa apara si tensiunile. Intre cine? Intre mine ( cum puteam eu sa lipsesc oare?! ), Louis, Liam si Danielle, iar Eleanor si cu ceilalti erau victime colaterale. Eu il atacam subtil pe Louis, Danielle il privea putin cam prea intens pe Liam ; Liam, dragul de el se intimidase, iar restu incepusera sa resimta si ei mica tensiune.

- Eu am nevoie de o pauza, am spus extenuata.

- Deja? A chicotit Diana. Tu erai mai rezistenta. A spus ea nevinovata, in timp ce eu ii trageam o privire cu subinteles.

- Aahh.. S-a auzit vocea Dianei plina de surprindere, pe fundalul chicotelor lui Niall si ale Corinei. Cateodata stau si ma intreb daca nu este picata din luna.

- Ma duc sa iau o gura de aer, vin imediat. Am anuntat.

- Vin cu tine! L-am auzit pe Liam hotarat.

- Ba nu. Ies pana pe banca in fata blocului. Simt ca mi se invarte capul. Am spus eu taios.

- Liam, scumpule, ma intorc repede, stai fara griji. Am continuat mai dulce..

- Ermm.. bine. A spus el oarecum nesigur.

*Liam*

Nu o intelegeam pe Simona. Parea ok pana acum si de-odata parca i s-a pus invers si a plecat in viata, sa fie singura. Adica.. atacurile asupra lui Louis, privirile cu inteles aruncate lui Danielle, cred ca seara asta nu se va sfarsi prea bine. M-am dus la baie si mi-am dat cu putina apa pe fata in speranta de a-mi reveni putin din starea asta. Cand m-am intors si am dat sa ies din baie am simtit cum niste maini ma imping inapoi. M-am uitat nedumerit la fata care statea in fata mea.

- Ce vrei, Danielle? am spus sec. Da, inca mai tin la ea dar nu vreau sa dau cu piciorul la ceea ce am acum pentru ceea ce poate va fi sau nu.

- Stii de ce am venit. Nu te face ca ploua. Stii ca am venit pentru ca te iubesc. A spus ea umila oarecum.

 - Tu trebuie sa intelegi ca noi nu mai suntem, ca noi am fost si atat. Danielle, nu pot nega ca nu te iubesc. Nu, as fi impocrit dar.. nu mai pot. Atatea despartiri, atatea impacari, am nevoie de ceva stabil, iar Simona imi ofera stabilitate. Imi ofera dragoste. Am spus eu incet, incercand sa ma mint pe mine.

Da, o iubesc pe Danielle. Enorm o iubesc. Dar sper ca Simona ma va ajuta sa trec peste. Cand sunt cu ea uit de Danielle. Doar cand sunt cu ea.

- Bine, dar sa stii ca sa fii cu o fata care e indragostita de prietenul tau cel mai bun nu este cea mai buna solutie. A spus ea nepasatoare. Simt ca am ranit-o.

- Cum adica indragostita? Am intrebat oarecum surprins. Oare am fost prea orb sa vad ca ea inca il iubeste pe Louis? Nu, nu am fost. Doar nu mi-a pasat. In adancul meu stiu ca Simona are ochi numai pentru Louis, cum si ea stie ca eu am ochi numai pentru Danielle.

- Ha! A pufnit ea. Adica tu chiar crezi ca 2 ani de iubire patimasa, 3 ani de suferinta si o copilarie plina de trasnai facute impreuna o lasa rece? Mi-a zis ea ca pe un repros.

- Spunand-o asa... am incercat eu sa spun dar creata mi-a taiat-o.

- Nu, Liam, nu! Ea il iubeste, el o iubeste ! El este cu Eleanor cum esti tu cu Simona si ea cu tine. Ea incearca sa uite de el, el de ea, iar tu de mine. Dar stii ce? Nu ma voi lasa. Nu! Nu pana nu iti voi demonstra ca sentimentele noastre sunt prea puternice sa le dam la oparte. A spus prinzand incredere.

- Ma scuzi, te rog. I-am spus si am plecat ingandurat spre ceilalti unde am constatat ca Simona inca nu se intorsese, iar Louis disparuse si el.

- Hei! Unde sunt Simona si Louis?