Dragoste Incrucișată

Patru

-Iubire!!! Ce faci??? Mi-a fost dor de tine.
-Ăăă K...k....ki...kim ce cauti aici??
-Cum adică ce caut aici?? Am venit sa-mi vizitez logotnicul si vad c-am venit la momentul potrivit. Scoate un inel de pe deget cu un diamant frumos si îl arunca in Derek.
-Nu mai vreau sa fiu logotnica ta. S-a terminat.
-Unde-i cutiuța de la inel?

Kim (cred ca asa o cheama) cotrobaie prin geanta si pana la urma scoate o cutiuta rosie catifelata si i-o arunca drept in cap lui Derek.
-N-a poate nu ai cu ce să-ți stergi lacrimile.
-Kim stai.
-Nu mai am de ce. Imi pare rau de aceasta fata pantru ca si cu ea o sa faci la fel pentru ca tu nu stii sa iubesti. Kim pleacă si mă apuc eu:
-Asa deci: tu doar profiți de mine, nu? Țip la el.
-....
-Da, și eu, ca o fraiera ce sunt ți-am cazut in plasa. Eu am crezut ca simti ceva pentru mine, eu am crezut ca putem forma un cuplu minunat, dar nu. Nici nu am cuvinte să mă exprim cat mai dezamăgit. M-am ridicat de la masa si de nervi am impins masa destul de mult in Derek si incep iar să țip.

-Cum ai putut să-mi faci asata? M-am enervat prea tare asa că trebuie să mă descarc, și de ce sa sufere altcineva din cauza lui? Așa că mă apropii de el si îi dau o palma peste fata cat pot eu de tare. Nu m-am descarcat prea mult dar na.
-Stai Antonia, eu chear te iubesc.
-Să nu-mi mai spui asta niciodata.
Se ridica si vine la mine. Se apropie de mine si de odata buzele lui se isbesc de ale mele si îi simt brațul cum mă ține de talie destul de bine cât să nu "scap" de acest sărut. Mă zbat si intr-un sfârșit scap de acel sărut.

-Blegule! Îi mai dau o palmă peste față și plec.
Merg îngândurată cu ochi in lacrimi. În gândul meu sunt o mulțime de intrebări și niciuna nu are vreun răspuns. Nu-mi dau seama pe unde merg dar dau tot înainte. Toate gândurile mele se spulberase când....

Perspectiva lui Kim.

Îl iubeam atat de mult si el ce mi-a facut? M-a înșelat. Imi pare rau pentru acea fată sper să nu i se întâmple l-a fel. "Uit-o" spun în gând. "Pânge, unde merge? Nu, nu, nu, vine troleul si o isbește"
-Ai grijăăă. Țip la ea. Heeei! Nu aude, ce să fac?? Dar drept pe linia troleului merge si ea, off. Alerg cât pot eu de repede si cand ajung lângă ea, troleul era la 10 centrimetri distanta. Imi iau avant si mă imping in ea cu viteză de aterizază la 3 merti distanta de troleu.
-Ce s-a intamplat?? Unde sunt?? Cine esti?? Unde e Naomi??
Ce-s cu-atâtea intrebari. Ou nu nu nu nu nu, să fie memoria de vina?? Si-a pierdut memoria??
-Heei ce-ți amintești??
-Ăăă...
Nuuuuuuu sper să nuuu să nu fie memoria de vină...