Viaţa e nasoală

Capitol 1

 Oare sunt singurul care crede asta? De fiecare dată când spun cuiva că viaţă e nasoală,îmi spune lucruri frumoase,cum că viaţa e frumoasă şi că trebuie doar să aştept să apară persoană potrivită în viaţă mea. Primind acest răspuns din partea tuturor persoanelor apropiate,încep să mă întreb dacă nu cumva la mine se află problema. Îmi place să mă pierd în cărţi, să mă închid înăuntrul lor,departe de viaţa asta monotonă şi plictisitoare. Totuşi, este amuzant cum unele persoane consideră această lume a lecturii o lume a imaginaţiei şi singurătăţii, şi este şi mai amuzant că au dreptate,dar bineînţeles, ei nu îşi dau seama de lucrul acesta prin simplul fapt că nu au intrat niciodată în acest labirint.Tu cum vezi viaţa? Nu doreşti să argumentezi toate acele lucruri frumoase care mi le spui despre viaţă? Îţi explic eu cum vezi viaţa. Tu o vei ca un labirint negru în care toţi oamenii sunt egoişti,şi în care timpul e limitat. Nu e aşa. Într-adevăr viaţă este monotonă,plictisitoare şi ciudată,dar există şi persoane care te fac să zâmbeşti.Mereu trebuie să ne facem timp pentru lucrurile care ne fac fericiţi. Te-ai gândit vreodată să-ţi petreci timpul singur în natură? Doar tu şi o carte. Să te aşezi sub un copac bătrân,pe o pătură de frunze şi să intri în lumea lecturii.Sau te-ai gândit vreodată să alergi prin ploaie? Aceste lucruri te fac viu. Dar din păcate,nu poţi trăi doar cu astea. Încet,încet trebuie să accepţi oamenii din jur,să le accepţi falsitatea,şi încearcă să faci un lucru pe care îl fac eu,şi poate o să vezi pentru câteva secunde viaţa din altă perspectivă.Zâmbesc mereu când plouă, râd când văd lumea cum fuge adăpostindu-se de apa rece care cade din cerul negru.Doamne,atât de mult ador ploaia. Întotdeauna mi-am dorit acel sărut în ploaie,dar se pare că mai am de aşteptat. Nu cred în fata potrivită.Băieţii spun astea pentru că sunt prea îndrăgostiţi,sau poate urmăresc cu totul şi cu totul altceva la o fată.Cât despre iubire, mintea lor e iraţională în acele momente,dar când se despart,doar atunci realizează că nu e aşa.Cel mai mult iubesc să citesc şi să scriu,să mă las purtat de valurile de gânduri care se izbesc de conştientul meu.Să simt acea euforie pe care orice cititor o resimte de-a lungul unei lecturi superbe şi profunde.Nu îmi place să împart acest lucru, prefer să mă las purtat în braţele singurătăţii,unde găsesc mai multă alinare şi căldură decât la persoanele din jurul meu.Sunt înconjurat de persoane false,am foarte puţini prieteni care să fie pentru mine acolo când am nevoie.Iar în ciuda acestor lucruri,eu îi iubesc necondiţionat pe oamenii din jurul meu.Am nevoie de cineva care să mă ţină în braţe,care e capabil să mă iubească la fel de mult pe cât aş fii dispus şi eu. Lumea îmi spune că sunt un băiat drăguţ şi bun la suflet,dar dacă ei au dreptate,de ce sunt singur? Noaptea târziu,mă gândesc că poate ce e al meu e pus deoparte,dar e doar un gând cu care m-am obişnuit de o perioada bună de timp. Lumea e plină de persoane care trăiesc fără să trăiască de fapt,care mor pe dinăuntru. Care nu au pe nimeni.Iar ceilalţi care au marea şansă,dau cu piciorul în ea.