Rapita

Capitolul 1

Heei. Ma numesc Andreea Waither. Am 17 ani,bruneta,ochi caprui,1.70. Locuiesc in Londra de cand parintii mei au murit intr-un accident de masina. De atunci in fiecare seara plang si regret acea zi. Toti de la scoala ma considera o tocilara si isi bat joc de mine. Am numai 10 dar retin din clasa. In fine.
*trr trr*
Ahh alarma. Urasc diminetile. Ma ridic din pat si ma intrept spre baie. Iau prosopul si il pun pe calorifer. Imi dau hainele jos,lasandu-le sa alunece usor pe podea.Ma masez cu gelul de dus cu miros se vanilie. Ma înfasor cu prosopul si ies. Ma duc la dulap si imi aleg o pereche de blugi negri,o bluza cu maneca scurta,un flanel si conversele mele negre. Afara e cam frig avand in vedere ca suntem in octombrie. Ma dau cu putin fond de ten,tus,rimel. Iau un mar,ghiozdanul si am plecat spre scoala. Acolo toti erau stransi intr-un cerc. Oare ce s-a intamplat? Ma indrept spre mijloc si acolo erau doi baieti. Primul era creț,ochi verzi,inalt. Se puteau observa bine tatuajele si pieptul bine facut. Oh stai. Este Harry. Bad boy-ul scolii. Nu i-am acordat prea multa atentie..am avut multe probleme cu parasuta scolii. O cheama Siera.E blonda,ochii albastrii,piept voluptos,plina de machiaj si mereu este insotita de catelele ei.Revenim. Harry se batea cu un baiat de aceeasi inaltime ca el,brunet,cu o suvita blonda,cu ochii caprui. Era frumos. Stai. Ce zic eu aici? In fine. Directorul vine imediat si ii desparte.
-Ce se intampla aici? Intreaba el
Nimeni nu raspunde.
-In biroul meu! Acum! Continua el
Cei doi il urmeaza iar noi ne indreptam spre clase. Ma duc in ultima banca,unde stau de obicei pentru a nu atrage atentia asuprea mea. Deodata scaunul meu este tras iar eu cad jos. Aud multe rasete si observ ca Siera mi-a tras scaunul iar toti din clasa rad. M-am ridicat si m-am indreptat spre baie cu lacrimi in ochi.M-am saturat. Nu mai pot. Mereu se ia de mine,mereu imi pune piedici,ma face in toate felurile sau ma bate. De exemplu inainte sa plec acasa,Siera si catelele ei m-au asteptam si au inceput sa ma bata intr-un hal de era sa imi perd cunostiinta. Noroc cu o batranica care m-a vazut si a chemat salvarea. Ma sustin de chiuvetă si las lacrimile sa imi inunde fata. Scartaitul usii imi atrage atentia asa ca imi indrept privirea spre ea si observ o fata satena,cu ochi caprui,de aceeasi inaltime ca mine.
-Hei. Am vazut toata scena. Imi pare foarte rau. Asa este ea..doar o sti si tu. Zice cu o urma de amuzament. Facandu-ma sa chicotesc
-Da..3 ani este ceva..ii zic eu cu un mic zambet pe fata
-Elena
-Andreea. Incantata
-La fel. Eu zic sa mergem. S-a sunat.
-Bine.
Ne indreptam spre clasa. Se pare ca e in aceeasi clasa cu mine. Nu stiu cum nu am observat-o. Nu prea comunic cu oamenii. Sunt o fire mai inchisa. Restul orelor au descurs surprinzator de bine. Imi iau la revedere de la Elena si plec spre casa. Am ajuns. Iei. Intru si ma duc sa mananc ceva. Mi-am facut o salata si am inceput sa ma uit la televizor. Dupa ce am terminat m-am dus in camera cu gandul sa ma culc. Sper ca maine sa am o zi mai buna. Mereu sper. "Speranta nu moare niciodata". Mama mereu imi spunea asta. Usor usor am adormit.
Heii.Aceasta este prima mea carte. Astept pareri pro si contra daca aveti desigur. Nu ma supar daca vor fi si pareri contra. Din ele pot invata. Acest capiton este needitat