Viaţa e ca o frunză:
Creşte, dă aer, se usucă,
Se ofileşte, se-ngălbeneşte,
Cade, moare şi putrezeşte.
Frunză mică şi pitică
Dă-ne aer şi lumină,
Lumina de a mai trăi
Înc-o noapte şi înc-o zi.
Vine toamna, ce mai dramă,
Vin ploi, fulgere şi omoară
Ale noastre biete frunze
Arzând şi îngălbenindu-se,
Căzând pe sol, atât de stinse,
Fără vlagă, fără putere,
Fără înverzire şi pline de durere.
Aşa e şi viaţa noastră :
Ne naştem, trăim, murim,
Râdem, ne-nveselim,
Plângem şi suferim.
Aşa este viaţa noastră.
Viaţa e ca o frunză:
Creşte, dă aer, se usucă,
Se ofileşte, se-ngălbeneşte,
Cade, moare şi putrezeşte.
