Liceu. Coșmar

Capitolul 2- Liceul, o viață nouă

Ah, vine și prima zi de liceu. Oare ce o să fac? Sper din tot sufletul sa nu ma fac de ras.. Pentru ca o sa fie intr-adevar foarte nașpa daca o sa cad pe scări, o sa ma împiedic sau ceva.
Dimineața pur si simplu am început sa plâng. Ma gandeam ca nu o sa gasesc pe nimeni potrivit mie, si nu ma refer la gagici, ma refer la prieteni noi. E prea greu sa ma integrez.. Simt ca daca fac asta toata lumea o sa fie ceva gen: "Ia uite-o frate si pe asta.. Se bagă si ea ca musca în lapte" plus câteva experiente personale.
Am luat taxiul pana la noul meu liceu. Încercam sa imi stăpânesc totuși emoțiile, pana la urma nu e cine stie ce dar, mintea mea mirobolantă complica absolut totul. Trăiesc cu gandul ca tuturor le pasa de mine si de ce fac eu.. In majoritatea cazurilor ste total invers.
Ne-am dus la clasele noastre. "9E". Asta era clasa mea, o clasa destul de normala, adica, băncile erau mâzgălite peste tot, dar e okay, nu ma deranjează chestiile astea, in general.
Dirigintele meu m-a pus sa stau cu o fata numită Evelina, o fata cu niște ochi negri si părul casataniu., cu pielea enorm de alba. Era superba.💗
Am facut cunoștință. Dupa vocea-i tremurândă, se simțea fin ca si ea ascunde ceva in adâncul sufletului ei. Am tot vorbit asa, până sunetul clopoțelului s-a auzit. Ea mi-a zis:
-Tu esti noua aici sau locuiești aici, Ioana?
-Sunt născută aici, dar din păcate părinții mei au vrut sa ne mutăm in alta localitate la depărtare de 30 de km.
-Aham.. Auzi? Nu vrei sa vorbim si cu restul de colegi, sa ne împrietenim? Stiu ca iti este foarte greu sa te integrezi.. Liceul asta..
-Mda, e cam greu. Dar e okay, haide.
Am încercat sa ma iau dupa Evelina si ne-am dus la mai multe bisericuțe formate in 9E. Printre bisericuțele acelea, am vazut si un baiat care mi-a plăcut atat de mult.. De la prima vedere. Il cheama Matei, si era exact tipul de baiat pe care mi-l doream de ceva timp. Am zis sa nu mai fiu asa timidă si sa ma duc direct la el.. Am facut cunoștință, părea un baiat super de treaba.. E si frumos, asta se exclude, ma rog.
Din păcate, se aude clopoțelul de ieșire, deci trebuia sa plecam acasă. Sincer, ziua asta chiar mi s-a părut super, sper ca toate sa fie la fel.