Mă vreau înapoi!

Mă vreau înapoi - Partea a 3-a

In cele din urma, Michael se trezi langa Colosseum,  la fel de speriat precum era inainte, in momentul discutiei cu sine insusi din trecut, dar de asta aceasta ratacit si simtindu-se incredibil de singur, confuz din cauza celor intamplate. Nu stia unde era, de ce si cum a ajuns acolo,  dar un singur lucru era cert pentru el.  Perseverenta. In ciuda singuratatii si situatiei in care se afla, voia sa isi duca pana la capat obiectivul primit, char de va fi pus in postura de a face sacrificii. Si-a luat inima in dinti si se ridica de pe jos, exact ca-ntr-o mahmureala, mort de oboseala si de confuzie si primul gand ce i-a trecut intai a fost sa-si aduca aminte amanuntele zise de ,,el,,  si sa isi faca un traseu. Era miezul noptii, insa determinat de o calatore de neuitat, si-a cumparat o geanta de piele pentru toate lucrurile lui, caci la trezire era imbracat doar intr-un costum verde, frumos croit si brodat de o parte si de alta cu un model de masti tragice ce i-a inspirat un singur lucru. Teatrul. Si-a adus aminte de profesia avuta in viata sa anterioara si a facut rapid conexiunea, ce l-a ghidat spre urmatorul pas... acela era reintoarcea in Venetia, locul unde a avut loc decesul, dar intai de toate, trebuia sa fie pregatit de calatorie, asa ca in prima noapte a incercat sa gaseasca un loc unde sa doarma , lihnit si infrigurat caci batea un vant infernal de iarna , dar norocul i-a batut la usa, dand peste un negustor ambulant plin din cap pana in picioare de catrafuse, ceea ce l-a determinat pe baiat sa cumpere un mic cort pe care sa-l aseze la marginea unei ulite. Dimineata urmatoare a fost uimit de multimea de oameni adunata in jurul cortului, fiind asaltat de  multe intrebari, care mai de care mai intimidante.

- Maestre, ce cautati aici, ati uitat unde trebuia sa va aflati acum? 

Apoi,  el,  lipsit de habar, a raspuns cu ezitare ca nu stie despre ce vorbesc ceilalti si multimea uimita a ramas muta de spusele lui, incercand sa se retraga subtil dupa scurt timp. Mergand o vreme pe strazile Romei, a vazut un afis mare in fata unui stalp pe care scria: ,, Francesco Giocanda - spectacol, 13 aprilie, desfasurat pe strada San Marco din Venezia, participare gratuita,, . Ei bine, abia acum realizase ca el era de fapt in locul versiunii lui trecute si ca numele sau de atunci era Francesco Giocanda, fapt ce a explicat o multime de lucruri, dar mai ales aparitia oamenilor din fata cortului. Pe inserate, contempland si fiind lamurit ce scop are in lumea aceasta,  s-a hotarat sa mearga spre Venetia pentru a-si preveni propria moarte, dar gata sa se culce, a gasit in fata cortului, un porumbel ce tinea in biletel in cioc. Cand a deschis biletelul, erau afisate cateva indicatii pentru un loc destul de obscur si pe verso, datele unei chitante, in care era mentionata o suma de 350 de arginti.  In ziua urmatoare, Michael a pornit de dimineata spre o crescatorie de cai pentru a-si cumpara un armasar care sa faca fata intregului drum si obstacolelor. A ajuns intr-un final intr-o padure vestejita, lipsita de viata si neatinsa de zgomotele vietuitoarelor, unde se gasea un traseu infrunzit pana la X-ul de pe harta.  Cand a ajuns acolo, a dat peste o cabana darapanata, pe jumatate distrusa din cauza conditiilor ce erau pe acolo, construita totusi dintr-un lemn foarte puternic ce o mai putea tine pe picioare, lucru care l-a facut foarte curios pe Michael, intrand in mijocul incaperii. La prima vedere a avut un sentiment se anxietate avand senzatia ca e urmarit din fiecare coltisor al ei, ceea ce l-a facut sa mearga in spatele casei, iesind prin geamul din spate. Acolo gasise o groapa care era strabatuta de niste scari foarte fragile si gata sa fie rupte oricand, coborand precaut inauntru, unde a dat de un subsol  format din 7 oglinzi care ii reflectau fiecare particica a trupului. Un zgomot se auzi brusc, Michael panicandu-se pregatit sa se ascunda de pericolul ce credea ca il va paste. Dupa 3-4 secunde, isi facu aparitia un batran, ce se rezema pe un scaun, lucru care i-a sugerat baiatului ce sa faca. A decis in cele din urma sa vorbeasca cu el.

- Cine esti?...intreband usor neincrezator

- Ha, ha, ce glumet esti astazi, Francesco! Ai adus argintii?

( TO BE CONTINUED )