Suflet Sfâşiat...

1. Întâlnirea.

Pfoai... O plictiseală infernală pusese stăpânire pe mine, nu de mult timp, dar a totuși reușise.
A, da... Am uitat să mă prezint, eu sunt Rebecca, am 16 ani, ochii albaștrii, părul șaten, am o soră mai mare, Riana, doi părinți iubitori, sunt în clasa a 10-a și îmi place să învăț, școala fiind pasiunea mea. În fine... această plictiselă a fost spulberată de sunetul primirii unui mesaj.
Am luat telefonul, l-am deschis și am văzut un mesaj, de la o persoană necunoscută, la prima vedere, dar uitându-mă la număr si analizând-ul mi-am dat seama că era al lui Luckas, o cunoștință mai veche, fostul iubit al verișoarei mele, Mellanie. Am deschis mesajul și l-am citit:
- Ce faci?
- Mmm... Mă plictisesc groaznic. Tu ce faci? Nu am mai vorbit de mult timp.
- Am fost ocupat și nu am avut timp de nimeni, in ultimul timp. Dar ce zici, vrei să mă revanșez?
- Cum ai putea să te revanșezi?
- Păi tu ce zici? Poți ieși să ne vedem?
- Da, pot... Dar de ce te-ai vedea tu cu mine?
- Pentru că vreau să te văd. Deci?
- Bine, ies.
- Vin în 20 de minute să te iau, e bine?!
- Da, e în regulă.
După fix 20 de minute Luckas era în fața casei mele... Am urcat în mașină, l-am salutat, iar el a încearcat să mă sărute, eu întorcând capul, nereușind ceea ce își propusese.
- Hei, ce faci? De ce fugi? Să știi că nu mușc.
- Dar nu fug. Știu că nu muști, dar... Nu știu, mă simt nașpa, știi, ai fost iubitul verișoarei mele, nu pot să fac asta.
- Ce a fost, a fost cu Mellanie, acum nu mai e... Spune el apropiindu-se de mine și prinzandu-mi fața îm mâinile sale puternice și lipindu-și buzele de ale mele.
Șiiii... Am uitat la vi-l prezint pe Luckas: are 20 de ani, ochii verzi, părul blond, un zâmbet frumos. Chiar dacă are aceste calități, eu niciodată nu l-am văzut mai mult decât pe un amic, dar în momentul în care buzele lui atât de moi și catifelate le-au atins pe ale mele... Fiori m-au trecut prin tot corpul. În momentul acela am simțit ceva ce nu mai simțisem niciodată, cred și nu doar cred, chiar mă îndrăgostisem de un "bad boy".
În acea seară am vorbit foarte mult și a rămas să ne mai vedem. La ora 4:17 a.m. am intrat în casă și, întinzându-mă în pat mă tot gândeam la Luckas, neputând să mi-l scot din cap, uitându-mă pe tavan îi vedeam imaginea, iar buzele încă îi simțeau gustul, hainele aveau mirosul lui... Nu știam ce era cu mine, totul era special, oriunde aș fi întors privirea îl vedeam pe el, pe Luckas.
Într-un final am reușit să adorm... Nici măcar atunci Luckas nu-mi dădea pace, îmi apărea în vise, cele mai frumoase vise pe care le avusesem vreodată...