Plăceri Interzise

Capitolul 1

Ce greu este să mulțumești pe toată lumea doar pentru a fii acceptat. Mai ales atunci când nu înțelegi deloc ce înseamnă pentru ei "viață". Cred că pentru ei 'viața' se rezumă doar la a fii popular. Să te recunoască toată lumea, să se știe că ești avut, că ești periculos, că ai iubite cele mai bune tipe din liceu.

Asta find în variantă masculină, dar se aplică la fel și la fete. Să fii cunoscută ca cea mai bună la pat din tot liceul, să ai haine și accesorii de firma; să ai tone de machiaj pe față și totuși te crezi frumoasă. Sau nha, mai sunt și acele persoane care nu scot o vorbă pentru că sunt timide, dar ele sunt depresive și se automutilează. Eu nu fac partea în niciuna din variantele de mai sus.

Dar ce sens au toate astea? Să fii popular, dar îți ascunzi adevărata personalitate. Să fii cunoscută, dar cunoscută ca find curvă.

Sunt pur și simplu niște clișee mizerabile, ne omenești, lipsite de stimă de sine sau respect pentru cei din jur.

Eu am 17 ani. Sunt sociabilă, dar nu populară. Nu mă laud cu nimic, într-un fel am mici lipsuri. Părinți mei au doar 40 de ani, dar au probleme de sănătate amândoi și nu pot lucra. Așa că ne descurcăm cu ce câștigă fratele meu mai mare. Casa este destul de mare, era o vreme când aveam destul de multe. Fratele meu se ocupă doar de mâncare și pastilele părinților. Eu am bursa de distanță de la școală pentru mine. Dar sunt fericită, nu este ceva de speriat.

Lipsurile sunt că nu prea am bani de buzunar, bursa o folosesc în alte moduri mai utile pentru mine. Și alte nimicuri, dar sunt destul de matură încât să înțeleg situația și să nu fac drame.

Înapoi la viața de liceu. Toate astea le-am observat privind fiecare grup de elevii în parte. Exact ca acum. Stau pe bancă în curtea liceului și privesc cum elevii butonează telefonul sau încearcă să își facă combinații noi.

Bine, ăștia find doar o parte din ei. Cealaltă parte de elevi chiulește la mall să aibă acolo wi-fi gratis, pentru că nu au MG pe cartelă sau sunt acasă, dorm. Și eu am telefon, dar nu fac nimic cu el decât să sun. Așa sunt eu, demodată.

Că veni vorba de sunat, scot telefonul din ghiozdan și apelez 'Casian'... fratele meu. Sună de câteva ori după care îi aud vocea și replica lui clasică:

-.. 'Ai două secunde până nu mă plictisesc.'
-'Aha, da.' Răspund eu plictisită, ușor iritată. 'Vii să mă i-ei de la școală la ora unu și jumătate?' Continui eu.
-.. 'Este unu și un sfert și termini abia la trei. S-a întâmplat ceva?'
-'Mă doare capul și nu mă pot concentra.' Gem ușor și îmi duc mâna la frunte.
- .. 'Teatru vechi. Să fii în parc la ora două.' Spune repede după care închide.

Blocheaz telefonul și îl pun înapoi în ghiozdan. Mă întind toată pe bancă, așteptând soneria de începere a a-6 oră. Privesc cerul plictisită, cu mâinile împreunate la piept.
Oare ce să îi spun dirigintei? Nu este de ajuns o simplă durere de cap. Ceva puțin mai grav.

-'Faci plajă hm? Vrei mă alătur ție ?' O voce de băiat cu accent țigănesc. Mă ridic în fund pe bancă și focalizez imaginea pentru că eram puțin amețită din vina soarelui.
Un băiat închis la ten, cu ochelari de soare, cămașă albă și blugi cu tur lăsat.
Un țigan cocalar se dă la mine? Ce fac? Dacă îi dau maxim și mă scuipă după? Asta este.

-'Te-ai pierdut în drum spre pădure sau ți-ai pierdut sfoara? Te pot omorâ și eu cu o piatră.' Spun plictisită, după care mă întind înapoi pe bancă.
-'Fâ, spărâieto. Nu ti uiți că ai juma de metru și-un stughit?' Răspunde nervos. Nu sunt rasistă, dar mă enervează că nu acceptă un refuz. Trebuie să te spurce dacă nu faci ca ei.
Mă ridic, îmi apuc ghiozdanul și mă pun fix în fața lui privindu-l fără nicio expresie. El are o privire confuză și începe să se panicheze. Știu că se oftigă groaznic dacă nu mă deranjează spusele lui.
-'Ne mai vedem.' Spun zâmbind, mă ridic pe vârfuri și îi ating ușor obrazul cu buze apoi plec.
Când mă întorc cu spatele, mă bufnește un râs teribil. Mă opresc din mers și mă întorc să îi văd reacția.
Rămâne nemișcat câteva secunde după care se scutură ca un câine, își șterge obrazul cu mâna și scuipă. Prefer să nu mă cobor la mintea lui și să îi răspund la prostie, aș la fel de mediocră ca el. Știu că l-am enevat sigur, este de ajuns.
-'Fââ, nenorocito care ești de spurcată. Eu te fac cu ou și cu oțet și tu mă pupi? Fără să îți dau voie fâ?' Țipă și se ambalează nervos(având accentul lui țigănesc, nu felul cum am scris eu),în timp ce eu râd cu gura până la urechi. Mă scuipă de la distanță dar eu asta nu fac, așa că mă îndrept spre clasă.

Ajung în fața uși clasei și pun urechea pe ușă să ascult dacă a intrat profa. Aud băieții strigând:"bună te-o mai făcut mă-ta", "uăi coae, dă o țigară mâncami-ai feblețea", "July fă-mi un streapease, îți dă tata un leu". Deci clar nu e profa în clasă. Intru repede în clasă și atunci toți se pun la locul fiecăruia crezând că sunt profesoara.

-'Ce clasă cuminte.' Spun râzând ușor.
-'Știi ceva July, vreau să îmi facă piticotul ăsta streapease.' Spune un coleg, Fernando, făcând referire la mine. Încerc să îl ignor și merg în bancă să îmi las ghiozdanul. 'Ți-e rușine, înțeleg. Nu contează, vii după ore la mine puiu'. Continuă el, văzând ca nu îl iau în seamă. Atunci băieții fluieră iar fetele scot sunete ca: "ooo", "hopa", "nebunule". Îmi arunc ghiozdanul pe bancă și merg lângă banca lui, vrând să îi întorc vorbele. Dar se ridică și mă privește amuzat cu o sprânceană ridicată...

------
Aspectul unor personaje:
Mira: Bella Thorne,
Rosa: Zendaya Maree,
Fernando: Raphael Tudor.

Aici o poza cu Mira si Rosa(Bella si Zendaya):

Iar aici cu Fernando(Raphael) :

Aceste personaje se aseamănă puțin la aspectul fizic cu vedetele. În rest, nu au absolut nici o legătură cu comportamentul sau viața personală a vedetelor.

În cartea mea, Rosa este creață natural și are stil hip hop iar Mira este mai atrăgătoare cu un stil elegant. Fernando este la fel la aspect doar carterul diferă. Încurand o să aflați aspectul protagonistei.